„Ar trebui să fim mai atenți la ce dorim de fapt să testăm prin aceste examene”, spune profesorul Cătălin Gherghe, decanul Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București. Într-un interviu publicat de tribunainvatamantului.ro, Gherghe scrie că „mai mult decât cunoștințele, ar trebui insistat pe gradul de înțelegere a lucrurilor și pe aspectele logice, de gândire” în cadrul examenelor de Evaluarea Națiponală și Bacalaureat. În opinia profesorului, subiectele s-au „transformat în niște șabloane“. Aproape că se cam știe ce se va da la examen. Este clar că ”, iar „acest lucru nu este deloc benefic educației“, pentru că „se ajunge astfel ca orele să fie îndreptate strict pentru pregătirea examenelor și se pierde adevăratul motiv pentru care matematica trebuie studiată în școală”.
Întrebat cum este studiată matematica în școală, Gherghe explică faptul că „o societate care nu înțelege rolul fundamental al matematicii în școală va avea de suferit, iar cu timpul va fi deveni vulnerabilă. Deși a fost în ultimii ani „atacată“ (nu de puține ori), matematica încă supraviețuiește în învățământul românesc și continuă să ocupe un loc privilegiat. Sper ca reformele ce vor urma la nivelul examenelor și al programelor școlare să nu-i știrbească din importanță. Suntem mereu întrebați care sunt competențele pe care le dezvoltă matematica prin programele sale. Eu cred cu tărie că matematica este în sine o competență. De aceea, nu ar trebui privită doar ca o disciplină de studiu, ci și ca un mijloc de dezvoltare a gândirii logice și critice”.
Decanul Facultății de Matematică și Informatică a UB abordează și așa-zisa „teamă de matematică”, despre care susține că „sunt mai multe motive pentru care apare”: „Mai în glumă, mai în serios, putem zice că matematica este cea mai „simplă materie“. Doar că este suficient să lipsești de la câteva lecții și ea va deveni cea mai complicată. Studiul matematicii este unul de anduranță. La matematică poate apărea și teama de eșec, care este mult mai evidentă decât la alte materii. Binaritatea corect-greșit poate induce această frică. Este uneori și frica de abstract. Aceasta cred că este în strânsă legătură cu „vremurile“. Tinerii vor acum mai mult ca oricând cât mai multe exemple. Mulți copii cred că matematica este doar pentru cei „aleși“ și renunță să încerce să o mai înțeleagă. Ar putea apărea și blocaje psihologice din pricina unor „eșecuri matematice“ timpurii”.
Despre rolul profesorului în apropierea elevilor de matematică, Cătălin Gherghe spune că „profesorul este singurul care poate să „medieze“ împrietenirea elevilor cu matematica. Urmărind cele câteva motive de frică expuse mai înainte, un profesor bun ar trebui să acționeze în consecință. Să nu pună presiune pe performanță. Oricine poate greși. Este important să insiste în prima fază mai mult pe partea logică a lucrurilor și abia mai apoi pe corectitudinea calculelor. Un profesor bun încearcă (acolo unde este posibil) să îl atragă pe elev cu o poveste sau cu un puzzle matematic care ar putea fi rezolvat în final dacă va urmări și va înțelege explicațiile teoretice sau aplicațiile făcute. Un profesor bun îl va lăuda sau îl va încuraja pe elev chiar dacă răspunsul lui nu a fost în totalitate corect sau nu a fost complet. Copilul va căpăta mult mai multă încredere în forțele lui”.
„Cum este abordată matematica, din punctul de vedere al gradului de dificultate, la examenele fundamentale, la Evaluarea Națională și Bacalaureat?”, întreabă autorul interviului. Profesorul Gherghe speune că „nu neapărat dificultatea este problema, deși mulți spun că (și) aceasta a scăzut în ultimii ani. Eu cred că ar trebui să fim mai atenți la ce dorim de fapt să testăm prin aceste examene. Este clar că nu poate lipsi o componentă de verificare a cunoștințelor dobândite, pentru a putea trece la „nivelul“ următor. Dar, mai mult decât cunoștințele, ar trebui insistat pe gradul de înțelegere a lucrurilor și pe aspectele logice, de gândire. Standardizarea examenelor a transformat subiectele în niște șabloane. Aproape că se cam știe ce se va da la examen. Este clar că acest lucru nu este deloc benefic educației. Se ajunge astfel ca orele să fie îndreptate strict pentru pregătirea examenelor și se pierde adevăratul motiv pentru care matematica trebuie studiată în școală. Non scholae…”
Cât despre ce crede profesorul Gherghe că ar fi de făcut la nivel de viziune, politici curriculare și abordări didactice, în privința matematicii, acesta spune că „înainte de orice reformă curriculară sau de abordări salvatoare, eu cred că ar trebui (re)aduși profesorii în școli (și nu e vorba doar de matematică). Mă gândesc aici în primul rând la sensul propriu al afirmației. Din ce în ce mai puțini absolvenți valoroși aleg să devină profesori. Acest aspect devine de-a dreptul îngrijorător. Pe de altă parte, societatea ar trebui să (re)dea statutul de odinioară al profesorului. Și s-ar putea ca aspectul concret să fie influențat de cel figurat. Acestea ar trebui sa fie prioritățile principale. Legat de programa de matematică, ea este într-adevăr destul de încărcată și pe alocuri conține elemente foarte abstracte. Din punctul de vedere al pregătirii pentru concursuri și olimpiade, este un aspect pozitiv, doar că școala nu este numai a olimpicilor. Pentru marea masă a elevilor s-ar putea să nu fie chiar în regulă. Este clar că ar trebui regândite lucrurile și aici. Matematica este atractivă prin ea însăși. Dar pentru a le da motive să se apropie de ea, ar trebui să arătăm copiilor că matematica este mai peste tot în jurul nostru și că toate „câștigurile“ tehnologice din ultima perioadă nu ar fi fost posibile fără matematica din spatele lor. Iar exemplele din lumea modernă sunt foarte multe: criptografia, teoria informației sau, mai recent, inteligența artificială”.
Raluca Pantazi
Alexa Stănescu
Advertorial
Mihai Peticilă