„Ar trebui să fim mai atenți la ce dorim de fapt să testăm prin aceste examene”, spune profesorul Cătălin Gherghe, decanul Facultății de Matematică și Informatică a Universității din București. Într-un interviu publicat de tribunainvatamantului.ro, Gherghe scrie că „mai mult decât cunoștințele, ar trebui insistat pe gradul de înțelegere a lucrurilor și pe aspectele logice, de gândire” în cadrul examenelor de Evaluarea Națiponală și Bacalaureat. În opinia profesorului, subiectele s-au „transformat în niște șabloane“. Aproape că se cam știe ce se va da la examen. Este clar că ”, iar „acest lucru nu este deloc benefic educației“, pentru că „se ajunge astfel ca orele să fie îndreptate strict pentru pregătirea examenelor și se pierde adevăratul motiv pentru care matematica trebuie studiată în școală”.
Întrebat cum este studiată matematica în școală, Gherghe explică faptul că „o societate care nu înțelege rolul fundamental al matematicii în școală va avea de suferit, iar cu timpul va fi deveni vulnerabilă. Deși a fost în ultimii ani „atacată“ (nu de puține ori), matematica încă supraviețuiește în învățământul românesc și continuă să ocupe un loc privilegiat. Sper ca reformele ce vor urma la nivelul examenelor și al programelor școlare să nu-i știrbească din importanță. Suntem mereu întrebați care sunt competențele pe care le dezvoltă matematica prin programele sale. Eu cred cu tărie că matematica este în sine o competență. De aceea, nu ar trebui privită doar ca o disciplină de studiu, ci și ca un mijloc de dezvoltare a gândirii logice și critice”.
Decanul Facultății de Matematică și Informatică a UB abordează și așa-zisa „teamă de matematică”, despre care susține că „sunt mai multe motive pentru care apare”: „Mai în glumă, mai în serios, putem zice că matematica este cea mai „simplă materie“. Doar că este suficient să lipsești de la câteva lecții și ea va deveni cea mai complicată. Studiul matematicii este unul de anduranță. La matematică poate apărea și teama de eșec, care este mult mai evidentă decât la alte materii. Binaritatea corect-greșit poate induce această frică. Este uneori și frica de abstract. Aceasta cred că este în strânsă legătură cu „vremurile“. Tinerii vor acum mai mult ca oricând cât mai multe exemple. Mulți copii cred că matematica este doar pentru cei „aleși“ și renunță să încerce să o mai înțeleagă. Ar putea apărea și blocaje psihologice din pricina unor „eșecuri matematice“ timpurii”.
Despre rolul profesorului în apropierea elevilor de matematică, Cătălin Gherghe spune că „profesorul este singurul care poate să „medieze“ împrietenirea elevilor cu matematica. Urmărind cele câteva motive de frică expuse mai înainte, un profesor bun ar trebui să acționeze în consecință. Să nu pună presiune pe performanță. Oricine poate greși. Este important să insiste în prima fază mai mult pe partea logică a lucrurilor și abia mai apoi pe corectitudinea calculelor. Un profesor bun încearcă (acolo unde este posibil) să îl atragă pe elev cu o poveste sau cu un puzzle matematic care ar putea fi rezolvat în final dacă va urmări și va înțelege explicațiile teoretice sau aplicațiile făcute. Un profesor bun îl va lăuda sau îl va încuraja pe elev chiar dacă răspunsul lui nu a fost în totalitate corect sau nu a fost complet. Copilul va căpăta mult mai multă încredere în forțele lui”.
„Cum este abordată matematica, din punctul de vedere al gradului de dificultate, la examenele fundamentale, la Evaluarea Națională și Bacalaureat?”, întreabă autorul interviului. Profesorul Gherghe speune că „nu neapărat dificultatea este problema, deși mulți spun că (și) aceasta a scăzut în ultimii ani. Eu cred că ar trebui să fim mai atenți la ce dorim de fapt să testăm prin aceste examene. Este clar că nu poate lipsi o componentă de verificare a cunoștințelor dobândite, pentru a putea trece la „nivelul“ următor. Dar, mai mult decât cunoștințele, ar trebui insistat pe gradul de înțelegere a lucrurilor și pe aspectele logice, de gândire. Standardizarea examenelor a transformat subiectele în niște șabloane. Aproape că se cam știe ce se va da la examen. Este clar că acest lucru nu este deloc benefic educației. Se ajunge astfel ca orele să fie îndreptate strict pentru pregătirea examenelor și se pierde adevăratul motiv pentru care matematica trebuie studiată în școală. Non scholae…”
Cât despre ce crede profesorul Gherghe că ar fi de făcut la nivel de viziune, politici curriculare și abordări didactice, în privința matematicii, acesta spune că „înainte de orice reformă curriculară sau de abordări salvatoare, eu cred că ar trebui (re)aduși profesorii în școli (și nu e vorba doar de matematică). Mă gândesc aici în primul rând la sensul propriu al afirmației. Din ce în ce mai puțini absolvenți valoroși aleg să devină profesori. Acest aspect devine de-a dreptul îngrijorător. Pe de altă parte, societatea ar trebui să (re)dea statutul de odinioară al profesorului. Și s-ar putea ca aspectul concret să fie influențat de cel figurat. Acestea ar trebui sa fie prioritățile principale. Legat de programa de matematică, ea este într-adevăr destul de încărcată și pe alocuri conține elemente foarte abstracte. Din punctul de vedere al pregătirii pentru concursuri și olimpiade, este un aspect pozitiv, doar că școala nu este numai a olimpicilor. Pentru marea masă a elevilor s-ar putea să nu fie chiar în regulă. Este clar că ar trebui regândite lucrurile și aici. Matematica este atractivă prin ea însăși. Dar pentru a le da motive să se apropie de ea, ar trebui să arătăm copiilor că matematica este mai peste tot în jurul nostru și că toate „câștigurile“ tehnologice din ultima perioadă nu ar fi fost posibile fără matematica din spatele lor. Iar exemplele din lumea modernă sunt foarte multe: criptografia, teoria informației sau, mai recent, inteligența artificială”.
8 comments
Marematica nu este pentru toți.
Separatea ar trebui făcută la clasa a 7-a, nu să dea toți copiii un examen la matematică de care să depindă vitorul lor.
Un artist nu are nevoie de matematică, la fel cum nu va avea nevoie nici un sportiv, un muzician, un doctor, un preot, un avocat etc.
Nu este normal să dai examen la matematică lentru ca să poți intra la liceul de arte, filologie, sportiv, teologie etc.
Nu e normal să se alerge atâta după matematică. Nu e normal ca părinții să ia numai opționale de matematică sau săfacăpe la insoectorate cereri săse facă matematică înloc de muzică, desen, religie sau alte ore de care zic cănu contează. Nu e normal ca scoala să fie împărțită între matematică și restul care nu au nici o importanță, înafară de română și la ce mai dă copilul examen.
Copiii nu mai trebuie să fie chinuiți cu așa ceva. Nu este nevoie de mai mult de 2 ore de matematică pe săptămână pentru a forma gândirea logică și analitică. In școlile românești se face dresaj prin matematică.
După cum am spus mai sus, 2 ore până în clasa a 6-a și după separați pe profiluri și scos examenul obligatoriu la matematică de la sfârșitul clasei a 8-a.
D nule Gherghe, daca vei citi acest sa iei masuri!!! spui despre altii ca gresesc! dar, gazeta matematica, unde ai calitate de a hotărâ ce publicati,de ce s a transformat asa de urat? copiii o urasc, e revista de care se tem,e revista in care unii adulti isi publica problemele pe care….cu siguranta, nici ei nu stiu sa le rezolve la o luna dupa publicare. de ce nu sunt,ca in trecut,pg intregi cu rezolvitori?? de ce trebuie copiii de a 5 a sa stie materia de a 6 a? cei de a 8 a …materie de liceu? raspunzi???
Exact asta a mîntrebat și eu, puțin mai detaliat.
Eu nu am avut modele de subiecte la bac și acum vor să mă transforme în profesoară marfă. Faceți programe pentru absolvenții fără teze și cu modele de subiecte de bac.
S-a facut ceva concret?
Da, s-au mai băgat ore de matematică… Nu se mai face altceva înafară de matematică. E cea mai importantă. Toți trebuie să ajungă matematicieni.
Se plâng părinții că la desen sau muzică li se cere prea mult, că nu trebuie să ajungă artiști…. La matematică niciodată nu e prea mult. Niciodată nu se cere prea mult, întotdeauna se face prea puțin. În unele țcoli copiii fac 6-7 ore de matematică pe săptămână, opțional și clubul de matematică al școlii, obligatoriu pentru toate clasele și tot nu e de ajuns. Se sare la gâtul celorlalți profesori să-i lase să lucreze la matematică.
Asta s-a făcut și asta se va face. Se va băga mai multă matematică, mai grea, mai avansată. Nu contează că nu e pentru toți.
Când intră în discuție evaluarea școlilor și a profesorilor în funcție de ”rezultate”, care înseamnă strict notele la examenele finale, ăsta e întotdeauna finalul. Teaching to the test e un fenomen care nu a apărut doar la noi, a apărut la alții mult înainte.
Dar nu, la noi, unde copiem toate greșelile altora, vor mai trece niște ani până ne trezim la realitate…
Nu ar treui făcută atâta matematică. Nu e pentru toți. Așa cum limbile străine, sportul, desenul etc. nu sunt pentru toți, nici matematica nu e.
4 ore pe săptămână sunt ok până la a 6-a. După aia ar trebui separate școlile pe profilui, exact ca în vest. Fiecare să facă lucrurile la care e bun – unii sport, alțiiarte, alții limbi străine etc.
Și aberația aia de examen la matematică ar trebui scoasă. Nu e normal ca un copil care merge la filologie, la liceu sportiv, de arte etc. să dea examen la matematică.