La repartizarea de pe data de 20/21 august, toți profesorii care au note peste 7 la Concursul de titularizare, trebuie să treacă automat pe posturi ca titulari, indiferent de numărul de școli pentru care vor avea numărul maxim de ore (o normă) prin repartizare.
Aceasta este o cerință care nu face decât să finalizeze ceea ce există deja în sistem și se numește acum titularizare pe jumătate de normă care însă este condiționată de cerințe ce nu au fost îndeajuns procesate de către candidați și nu au avut cum să facă dosar de continuitate, fie pentru că au dat prima dată examenul lor, fie pentru că erau pe posturi rezervate sau au predat la mai multe școli în ultimii ani.
Sunt nevoită să revin la subiectul fierbinte o dată mai mult, al Titularizării în sistemul educațional românesc. Au apărut tot mai multe articole despre această problemă de o importanță pe care majoritatea oamenilor, inclusiv cei care sunt în sistem, nu o înțeleg deloc sau nu corect. De ceva timp pe Facebook a apărut și un grup al profesorilor suplinitori. După câte am văzut personal, s-a lansat și o a treia Petiție în care se cere desființarea repetării examenului de titularizare pentru cei care au note peste 7. Există și o Scrisoare deschisă către ministra învățământului, doamna Ligia Deca. Inclusiv mesaje particulare i-au fost adresate. La toate dumneaei a rămas mută. Nu i-a chemat niciodată pe suplinitori la o consultare publică. Și ca un făcut, bieții suplinitori, în zilele în care au existat unele chemări ale profesorilor pentru a-și spune părerile pentru alte proiecte din educație, ei se pregăteau pentru examenul lor a n-a oară, la temperaturi de 35 de grade în casă, cu ventilator (pentru că unii nu au bani de “aer condiționat”), și pentru 4 ore de concurs în tot atâtea grade, cu sediu schimbat cu tot. Dar oamenii au ajuns la pragul psihologic și pentru destui, a suporta examenul luat dar fără titularizare, a devenit o traumă pentru că nu se justifică efortul depus și nota obținută în fața unei finalități nule. Este incredibilă opacitatea sau cinismul de care se dă dovadă având în mână soluția simplă care nu costă nimic, nu ia pâinea de la gură nimănui, în schimb s-ar face dreptate. Consider că respectarea drepturilor omului de a beneficia de rezultatele muncii și pregătirii lui, pur și simplu sunt încălcate flagrant în învățământul românesc. Cea mai recentă anomalie care ar trebui să fie clară dar nu este, are legătură cu așa zisele posturi noi care au apărut pe site-ul Titularizării 2024: tot felul de posturi struțo-cămile doar pentru a se menține fastul Marii repartizări din 20/21 august, a tuturor “recidiviștilor” veșnic suplinitori cu note de titularizare.
Nu am văzut pentru toate disciplinele distribuția, dar pot să spun ce “invenții” erau pentru una dintre ele:
1) niciun post titularizabil;
2) un post titularizabil incomplet (pe perioadă nedeterminată);
3) două posturi complete pentru perioadă determinată;
4) apoi, de la 63 de școli, am văzut ore între una și 14 maxim, toate pentru perioade de un an.
Și acum: cum este posibil să apară asemenea tipuri de posturi? În baza cărei legi, care spune…ce? Ce fel de deblocare a posturilor este asta? Și ce e aia “suplinitor calificat”, doamnă ministru? Ce ar fi să fiți dumneavoastră ministru suplinitor calificat și să dați în fiecare an examenul de aprobare? Dacă vreți să diferențiați între candidați-profesori, se poate între “titulari într-o școală” și “titulari în mai multe școli”, și asta reflectă o realitate care ar trebui să devină clară, iar suplinitori trebuie să fie denumirea pentru “cei cu note sub 7”. Însă “suplinitor calificat” este o contradicție, o găselniță ironică, în niciun caz demnă de un sistem educațional funcțional. Aceasta se face prin titularizarea cuvenită conform notei iar nu prin “întorsături de condei”. Distrugeți încrederea, respectul de sine prin menținerea statutului de suplinitor pentru cel care e altceva nu doar prin muncă ci și prin examenul luat. Și nu se rezolvă asta prin adăugarea termenului “calificat”.
Și acum să spunem ceva încă dureros: există oameni în sistem care sunt titulari pe două trei-școli, cu definitivat și note peste 7 la titularizare. Dar atunci vă întreb: ce se întâmplă cu procentul foarte mare încă al celor care de asemenea au notele de titularizare dar se duc la repartizarea pentru “suplinitori calificați” de pe 20/21 august, având posibilitatea de a lucra cu normă întreagă la mai mult de o școală? Cum explicați anomalia asta?
Nu credeți că s-a făcut o greșeală undeva? Nu vreau să spun acum, aici, de ce unii au ajuns în acest an deja titulari chiar dacă au mai mult de o școală în normă. Dar vreau să vă atrag atenția că titularizarea nu are nevoie de alte condiționări cum ar fi depunerea dosarului de continuitate și nici de predarea timp de 5 ani la o singură școală ca suplinitor pentru a merita statutul de titular. Ce faceți cu cei care au luat note peste 7 dar nu au mai predat niciodată? Dacă titularizarea cu note peste 7 ar fi obligatorie, nu ar mai fi existat repartizarea pentru suplinitori calificați de pe 20/21 august. Și dacă legea ar fi schimbată astfel încât titularizarea pe normă să fie obligatorie pentru cei care au note eligibile, nu ar mai fi încă în discuție problema titularizării. Doamnă ministru Ligia Deca, reparați eroarea care s-a strecurat de la ceea ce ați dorit chiar dumneavoastră, până la aplicarea ei la nivelul școlilor și inspectoratelor. Vă implor să veniți în ziua repartizării pentru a vedea cu ochii dumneavoastră ce înseamnă asta pentru oamenii care au peste 40 de ani și îi chinuiți cu examenele anuale, luate, dar ei fiind încă suplinitori. Veniți să vedeți fețele lor la examene, la repartizări. Sunt obosiți, vor să evolueze, se pot încă actualiza, învățând strategiile noi de predare, dar nu mai vor la nesfârșit același examen. Nu vor putea face performanță epuizați de aceste examene, fără să aibă concediul lor cuvenit, dar mai ales fără rezultatul muncit, meritat. Acești oameni care deja sunt de mai mult de un an în învățământ,. indiferent de câte școli au fost nevoiți să schimbe, dacă au definitivat, și nota lor peste 7 la titularizare, trebuie să fie deja titulari. De fapt, dat fiind că profesorii nu mai sunt toți doar la câte o școală, denumirea examenului de titularizare ar fi poate de schimbat în “examen de acreditare”, adică dreptul oficial de practică în învățământ. Aceasta este valoarea examenului de titularizare: acreditează un candidat să predea. Dar de câte ori este de făcut acreditarea? Nu e deloc normal, nici sănătos pentru nimeni să tot dea același examen, pe deasupra luat cu 10, și să rămână neacreditat.