“Riscurile cu care se confruntă omenirea cresc pe măsură ce lumea devine mai interconectată: pandemia de COVID-19 nu se oprește la granițe și îi afectează pe oameni indiferent de naționalitate, educație, venituri sau sex. Dar acest lucru ar putea să nu fie valabil și pentru consecințele epidemiei, care, foarte probabil, îi vor lovi cel mai rău pe cei mai vulnerabili dintre oameni. Educația nu este o excepție”, arată unul dintre cei mai reputați experți internaționali în domeniul învățământului, Andreas Schleicher, șeful Directoratului pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).
- Pe platforma online a OECD dedicată educației, Andreas Schleicher furnizează o rară analiză macro asupra posibilelor efecte pe care pandemia le-ar putea avea asupra educației, la nivel global. El se folosește în acest sens pe concluziile unui studiu realizat acum doi ani, în rândul profesorilor, la nivelul țărilor membre ale Organizației.
“Cei care provin din medii privilegiate vor găsi soluții, după închiderea școlilor, în oportunități alternative de învățare, susținute de părinții lor. Cei din medii dezavantajate vor rămâne închiși în afara procesului de învățare, dacă se închide școala. Această criză expune multe dintre inechitățile existente în sistemele noastre de învățământ – de la banda largă și computerele necesare pentru educația online, la mediile de sprijin necesare ca elevii să se concentreze asupra învățării, până la eșecul nostru în a atrage profesori talentați spre clasele cu cele mai mari dificultăți”, scrie Schleicher în analiza sa.
El arată, însă, că această criză nu e însoțită doar de inechități, ci și de ocazia să apară schimbări, pentru a nu se reveni la vechile dezechilibre în momentul când lumea se va întoarce “la normal”. “Comportamentul nostru schimbă sistemul și numai un comportament atent va putea evita o năruire a sistemelor de educație”, afirmă expertul OECD.
El notează că lumea poate face și întreprinde deja o multitudine de acțiuni necesare schimbării, în contextul închiderii școlilor pe termen scurt, acțiuni legate de:
- limitarea impactului asupra elevilor, familiilor și educatorilor, în special în grupurile marginalizate
- colaborarea internațională pentru resurse educaționale deschise online și plaforme digitale de învățare
- îmbunătățirea rapidă a oportunităților de învățare pentru profesori
- folosirea acestui impuls pentru a schimba curriculumul și mediile de învățare în conformitate cu nevoile secolului al 21-lea.
Precedentul chinez
Înainte să treacă la analiza de impact, pe baza datelor acumulate prin studii recente, Andreas Schleicher trece în revistă precedentul stabilit de China, în contextul actual. De notat că autorul nu menționează autoritatea comunistă sub care s-au petrecut lucrurile în Republica Populară:
- “China a fost prima țară lovită de COVID-19, dar a reacționat rapid. Școlilor li s-a acordat prioritate maximă, chiar și când resursele financiare, la nivel național, erau limitate, un “canal verde” asigurând calitate și eficiență în achizițiile publice, pe parcursul perioadei de urgență. Pe 17 februarie, o platformă națională de cloud a fost lansată, oferind resurse de învățare digitală elevilor, gratuit, în toată țara. Cu 7.000 de servere și latime de bandă de 90TB, platforma găzduiește deja 50 de milioane de elevi simultan. Și nu doar guvernul a mobilizat resurse – un număr mare de entități au contribuit cu orice, de la WiFi gratuit la echipamente pentru studenți, prin sisteme inovative de sprijin social pentru profesori și școli. E important și faptul că profesorii puteau deja să intre în contact, la distanță, cu elevii, atât sincron pentru lecții și sprijin individual, cât și asincron, prin resurse online pentru învățare pe cont propriu. Iar cei fără acces la resurse digitale nu au fost uitați. În multe locuri, părinții puteau obține manuale gratuite de la școli și să roage școlile să le livreze la domiciliu.”
Dar, arată Scheicher, pe măsură ce școlile se vor redeschide treptat în China, până la mijlocul lunii aprilie, ele continuă să se închidă în cea mai mare parte a lumii. Pentru a vedea cât de pregătit învățământul, la nivel internațional, expertul apelează la concluziile studiului TALIS, realizat de OECD în 2018 (înainte de actuala criză), în rândul profesorilor și directorilor de școală din 48 de țări membre.
Folosirea tehnologiei
Deși există tehnologie pentru învățare online, măcar la nivel minim, în multe școli, dintre directorii de școli participanți la studiul OECD de acum doi ani un sfert spuneau că insuficiența tehnologică și inadecvarea tehnologiilor digitale afectau destul de mult învățarea. Diferențele în acest sens erau mari – de la 2% dintre profesori în Singapore, la 30% în Franța și Italia sau 80% în țări ca Vietnam. Problema, în termeni reali, ar putea fi mai mare, având în vedere că nu toți directorii de școli vor fi la curent măcar cu oportunitățile de învățare oferite de tehnologiile moderne.
Pe de altă parte, tehnologia este bună dacă este folosită. Potrivit datelor TALIS citate Scheicher, doar 53% dintre profesori le permit elevilor frecvent sau mereu să folosească tehnologia informației pentru proiecte de școală. Și aici diferențele sunt mari – în țări precum Danemarca sau Noua Zeelandă procentul se ridică la peste 80%. În țări ca România, Finlanda sau Israel, procentul s-a dublat comparativ cu precedentul studiu de acest fel, realizat cu cinci ani înainte.
Andreas Schleicher:
- “În această criză, toți profesorii trebuie să se implice, iar tehnologia permite ca unele diferențe de instruire să fie acoperite chiar și în timpul cât școlile sunt închise, prin metode precum resursele online de instruire – pe care le-au urmat doar 36% dintre profesorii participanți la studiul TALIS-, prin rețele profesionale virtuale sau prin colaborarea online cu profesori mai tineri, care folosesc mai ușor tehnologia”.
- “Tehnologia nu doar că poate schimba metodele de predare și învățare, ci poate să contribuie la evoluția rolului profesorilor, de la acela de a împărtăși cunoștințe la acela de a fi, alături de alții, creatori de cunoștințe, ca instructori, mentori sau evaluatori. Poate să îi ajute pe profesori și elevi să acceseze materiale specializate dincolo de manuale, în formate multiple (…).”
Expertiza pedagogică și inovația
În actuala criză, afirmă Andreas Schleicher, nici cel mai bun ministru al Educației nu va putea răspunde tuturor nevoilor milioanelor de elevi, sutelor de mii de profesori și zecilor de mii de școli. Provocarea, spune el, este să clădești cu ajutorul expertizei profesorilor și a liderilor școlari, să îi convingi să contribuie la răspunsurile pentru provocările care apar.
Exemplele lui Andreas Schleicher – Estonia și Finlanda, țările cu cele mai bune rezultate la PISA 2018:
- “Sistemele de învățământ ale acestora sunt construite complet de jos în sus. Candidații la poziții de profesor sunt aleși, în parte, pe baza capacității lor de a-și exprima credința în misiunea esențială a educației publice. Iar ei își iau pregătirea în principal din școală. Pregătirea pe care o primesc este menită să determine un simț al responsabilității individuale pentru bunăstare și învățare adecvată, pentru toți elevii pe care îi au în grijă. Nivelul de încredere pe care comunitatea largă o acordă școlilor produce o responsabilitate colectivă pentru succesul fiecărui elev.(…) Nu în ultimul rând, aceste sisteme au reușit să alinieze resursele și nevoile și să împace echitatea și calitatea, o provocare și mai mare în acest timp de criză (…).”
Expertul afirmă că e nevoie ca profesorii să aibă mai multă autonomie și să fie încurajați spre schimbare: “cei care sunt puși să încălzească hambugeri semipreparați e puțin probabil să ajungă maeștri bucătari. Simpla perpetuare a predării după rețetă nu va rezista în acest moment de criză, care pretinde de la profesori nu doar să mute lecțiile într-un alt mediu, ci să găsească răspunsuri cu totul noi la ceea ce, felul cum, unde și când învață oamenii.”
Oficialul OECD arată că, potrivit rezultatelor TALIS, potențialul pentru inovare nu trebuie ignorat, având în vedere că patru din cinci profesori susțineau, în acel studiu, că școlile lor caută să dezvolte noi idei pentru predare și învățare, iar trei sferturi de declarau deschiși pentru schimbare.
Școala și comunitatea
Întrucât școlile fac parte din țesătura societății, arată Schleicher, în actuala criză ele trebuie să ofere profesorilor modalități prin care să rămână aproape, social vorbind, atunci când sunt îndepărtați fizic. Acest lucru este critic mai ales pentru elevii din comunitățile dezavantajate. În același timp, notează autorul, pentru profesori este important să rămână în contact între ei, mai ales din perspectiva faptului că, potrivit evaluărilor OECD în materie de educație, cea mai bună metodă de dezvoltare profesională pentru profesori este în interiorul școlii, urmărind sau participând la lecțiile colegilor.
Tehnologia, susține Andreas Schleicher, poate accelera și amplifica această colaborare între profesori, mult peste limitele școlii unde lucrează – de ex., prin soluții precum cea aplicată în Shanghai, unde mulți profesori folosesc o platformă digitală pentru a pune la comun planurile de predare, iar ceilalți profesori pot aduce îmbunătățiri.
Citește articolul integral pe platforma educațională a OECD
Andreas Schleicher vorbind la TEDGlobal 2012, Edinburgh, Scotia. Photo: James Duncan Davidson / TED
CITEȘTE ȘI:
- Învățământul românesc, văzut prin ochi internaționali. O descriere nemiloasă de la șeful Educației OECD: Ce fac sistemele cele mai performante ale lumii, iar în România se face cel mult pe hârtie
- Andreas Schleicher, OECD: În România, tratați profesorii de liceu mult mai bine decât pe educatori și pe învățători, deși este mult mai ușor să te descurci cu elevii de la liceu. Educația timpurie este mult mai valoroasă