Studiile efectuate în țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), atât în privința alfabetizării financiare a copiilor de 15 ani (în cadrul PISA), cât și în privința modului în care tinerii folosesc produse financiare demonstrează că “lumea financiară este cât se poate de reală pentru copiii de 15 ani”, a arătat Andreas Schleicher, directorul Departamentului pentru Educație al OCDE, într-o prezentare susținută în conferința online „Educația financiară în școală și acasă – provocări în pregătirea profesorilor, elevilor și părinților”.
Andreas Schleicher, unul dintre cei mai reputați experți internaționali în domeniul educației, a prezentat rezultate semnificative în studiile PISA privind alfabetizarea financiară a elevilor de 15 ani, dar și concluzii obținute din studiile privind obiceiurile de consum se servicii și produse financiare în rândul tinerilor și în cadrul familiilor.
- In cadrul conferinței „Educația financiară în școală și acasă – provocări în pregătirea profesorilor, elevilor și părinților”, Andreas Schleicher a insistat asupra nevoii unei strategii naționale privind educația financiară, iar o astfel de strategie va fi pusă în dezbatere și în România astăzi, conform unui anunț făcut în aceeași conferință de ministrul Sorin Cîmpeanu.
Prezentarea lui Andreas Schleicher, integral (subtitrare disponibilă):
Prezentarea susținută de Andreas Schleicher în cadrul conferinței – documentul integral:
Transcrierea prezentării sale din cadrul conferinței:
“Bună ziua! Vă mulțumesc foarte mult pentru invitația de a participa la Ziua Educației Financiare. Subiectul este unul foarte important. Vedem o diminuare a sistemele publice și private de sănătate sau de pensii.
În prezent, oamenii au nevoie să ie mai atenți la viitorul lor financiar. Ei sunt, totodată, martorii unor produse financiare tot mai sofisticate și ai unei piețe tot mai complexe.
Ei sunt nevoiți să navigheze printr-un peisaj foarte complex. În plus, știți că această criză Covid a complicat și mai mult lucrurile, iar responsabilitatea individuală a oamenilor a crescut.
Am testat elevi în vârstă de 15 ani pentru a vedea nivelul lor de alfabetizare financiară și modul cum folosesc produse financiare. Și se poate vedea că lumea financiară este cât se poate de reală pentru copiii de 15 ani.
- 54% dintre elevi au un cont bancar.
- 73% spun că au cumpărat ceva online, deci iau decizii care au consecințe financiare.
- 39% au spus că au efectuat o plată folosind telefonul mobil.
- 69% au spus că mereu sau uneori compară prețuri între un magazin fizic și unul online.
Aceasta a devenit o parte a vieții lor de zi cu zi. Alfabetizarea financiară, competența financiară nu sunt un produs secundar automat al acumulării de avere.
Aici puteți vedea relația între rezultatele obținute la testarea PISA privind alfabetizarea financiară, pe axa verticală, iar pe cea orizontală – PIB per capita. Vedeți o țară precum Estonia: elevii au un grad ridicat de alfabetizare, pot să administreze decizii financiare complexe, chiar dacă țara lor nu este printre cele mai bogate. Și vedeți SUA, cea mai bogată țară participantă, unde alfabetizarea financiară este medie.
Deci nu vă așteptați ca alfabetizarea financiară să evolueze în funcție de dezvoltarea economiei.
Interesant este și faptul că aceasta nu presupune doar să acorzi elevilor acces la produse financiare. Din nou, puteți vedea o raportare între performanța la testare, pe axa verticală, și procentul de tineri cu vârste de 15-24 de ani care au un cont bancar, pe axa orizontală. Puteți vedea câteva relaționări brute. Deci, probabil, accesul la produse financiare e de ajutor.
Dar există foarte multe excepții de la acest model. Deci mai bine oferim tinerilor competențele necesare înainte de a le da acces la produse financiare.
Să vedem experiența elevilor în ceea ce privește banii. Am menționat deja procentul elevilor care au un cont bancar. Aici sunt listați în funcție de țară. Diferențele sunt destul de mari. Dacă priviți Estonia sau Finlanda, unde este o lucru consacrat, pe când în Peru este vorba despre o minoritate foarte redusă. Acesta este accesul la un cont bancar.
Interesant este faptul că performanța în privința alfabetizării financiare este asociată pozitiv cu deținerea unui cont bancar de către elevi. Nu este surprinzător, e o relație cauză-efect ce poate funcționa în ambele sensuri. Ai nevoie de cunoștințe financiare pentru a realiza că ai nevoie de un cont bancar, dacă nu ai. Sau, dacă ai un cont bancar, exersezi și îți dezvolți competențe financiare. Dar puteți vedea că în majoritatea țărilor există o relație pozitivă.
Acum, interesant de observat, acea relație nu reflectă doar averea familiei. În sensul că familiile mai bogate îi educă pe copii mai bine și le oferă acces la un cont bancar. Chiar dacă elimini din calcul acest lucru – aceasta reprezintă bara verzuie din grafic – puteți în continuare vedea o raportare pozitivă.
Deci sunt lucruri interesante de observat. Aici puteți vedea că aproximativ 75% dintre elevi au cumpărat ceva online. 40% dintre elevi au efectuat o plată folosind telefonul mobil. Dar, din nou diferențe foarte mari între țări. Diferențele sunt mai mici în privința achizițiilor online, pare a fi un lucru mai comun decât acela de a face plăți.
Din nou, vedeți că rezultatele în privința alfabetizării financiare sunt asociate pozitiv cu experiența achizițiilor online. Și, din nou, nu știm care este cauza și care efectul, dar putem constata această relație, între achizițiile online și alfabetizarea financiară.
Putem vedea aceasta cel puțin în majoritatea țărilor pentru care avem date și chiar după ce excludem din calcul factorul social al elevilor și familiilor lor. Din nefericire, nu avem date pentru România, pentru că România încă nu a aderat evaluarea PISA a alfabetizării financiare. Dar să sperăm că acest lucru se va întâmpla pe viitor.
Am vorbit despre accesul la produse. Să vedem acum comportamentele financiare ale elevilor. Aici puteți vedea că mai mulți elevi compară prețurile între diverse magazine, inclusiv între magazinele fizice și cele online. Puteți vedea cum aproximativ trei sferturi compară prețurile între magazine diferite. Compararea prețurilor între un magazin fizic și unul online – ușor mai puțini fac acest lucru.
Să aștepte până când un produs se ieftinește, înainte să-l cumpere – și aceasta presupune un grad de disciplină financiară și face parte din alfabetizarea financiară. Să pui în balanță prezentul și viitorul, să pot să-mi administrez propriile așteptări în funcție de ceea ce cred în privința evoluției viitoare a prețurilor.
Iar apoi, achiziția unui produs fără să compare prețurile – cei care fac acest lucru sunt minoritari, cel puțin potrivit propriilor declarații.
Cred că, în general, este un peisaj încurajator.
Aici, din nou, puteți vedea că rezultatele în privința alfabetizării financiare se asociază pozitiv cu această comparație între prețurile diverselor magazine. Acolo unde sunt elevi care compară prețurile diverselor magazine, rezultatele la testare sunt mai bune. Sau, mai degrabă, acolo unde elevii au un grad mai ridicat de alfabetizare financiară, sunt mai atenți, compară prețurile mai bine.
Și puteți vedea același efect în cazul comparării prețurilor între un magazin fizic și unul online. La fel, când așteaptă ca un produs să se ieftinească. Și puteți vedea relația inversă, elevii care cumpără produse fără a face astfel de comparații de prețuri de obicei sunt cei care au un nivel de alfabetizare financiară mai redus.
Este logic, dar e bine să vedem cum se conturează aceste date. Și putem să le defalcăm pe țări, dar nu avem timpul necesar acum.
Să vedem câte ceva despre alfabetizarea financiară acasă, respectiv la școală. Care sunt sursele acestei alfabetizări? Unde are educația financiară cea mai mare importanță?
Aici putem vedea că 94% dintre elevi obțin de la părinții lor informații în chestiuni financiare, în medie la nivelul țărilor OCDE. Părinții lor, tutorii sau alți adulți reprezintă cea mai importantă sursă de informații pentru elevi. Apoi vine Internetul și știm că acesta este o sabie cu două tăișuri. Oferă răspunsuri bune și răspunsuri greșite.
Pot vedea cum, de fapt, gradul de alfabetizare contează. Dar, pe locul 3, vin profesorii și prietenii, televiziunea și radioul. Acestea sunt sursele din care elevii își obțin informațiile.
Cei mai mulți elevi pot decide independent pe ce să cheltuie bani și sunt responsabili în privința propriilor bani.
Acest lucru este foarte important într-o lume în care elevii au acces la produse. Puteți vedea, 80% dintre studenți spun că pot să decidă independent cum să cheltuiască. Sau, “sunt responsabil pentru lucrurile ce țin de banii proprii”.
Apoi, într-o măsură ușor mai mică, 70% spun că ei cheltuie mici sume independent, dar pentru sume mai mari trebuie să ceară voie de la părinți sau tutori. O minoritate de puțin peste 30% declară că trebuie să ceară voie de la părinți înainte să facă orice cheltuieli pe cont propriu. Deci, din nou, elevii au acest nivel de responsabilitate. Au acces la produse financiare. Deci puteți vedea de ce educația financiară contează cu adevărat.
Și aici puteți vedea că rezultatele la testul de alfabetizare financiară sunt asociate pozitiv cu posibilitatea elevilor de a decide independent pe ce să cheltuie bani. Elevii care trebuie mereu să ceară voie de la părinți au un nivel de alfabetizare financiară mai redus. Sau nu au un nivel suficient de alfabetizare și, drept urmare, trebuie să ceară voie. Puteți vedea că elevii care pot decide independent pe ce-și cheltuie banii sau sunt responsabili pentru proprii bani au cele mai bune rezultate la acest test PISA.
Sunt lucruri care se corelează.
Pentru a încheia, să pun în evidență câteva lucruri în legătură cu ceea ce diverse țări fac deja sau au în vedere să facă pentru a îmbunătăți nivelul de alfabetizare financiară.
Cred că acest lucru ar fi cel mai relevant în contextul Zilei Educației Financiare din România.
Aici, înainte de toate, este vorba despre elaborarea unei strategii naționale. Prin aceasta înțeleg o abordare coordonată la nivel național a educației financiare ce include:
- un cadru adaptat care recunoaște importanța educației financiare
- colaborarea diverselor părți interesate, alt lucru foarte important. E ceva ce nu poți să faci singur, ca profesor sau părinte, e o chestiune ce interesează societatea, sectorul de afaceri și așa mai departe
- o foaie de drum pentru a vedea cum să obții aceste lucruri
- orientare pentru programe individuale
Sunt multe activități, așa că este nevoie de o strategie pentru a pune toate aceste lucruri cap la cap. În 2020, erau peste 70 de țări care dezvoltau sau puneau deja în aplicare astfel de strategii naționale.
Este foarte important să existe o abordare sistematică.
Câteva recomandări pe care le puteți lua în considerare pentru elaborarea de politici.
După cum vedeți, elevii cu rezultate slabe sunt cei care se confruntă cel mai mult cu riscuri. Cei care nu au astfel de competențe sunt adesea expuși la produse pentru care poate nu au capacitatea să le utilizeze și care pot să sufere cel mai mult din cauza consecințelor.
Dacă ai părinți bogați, poate acoperă ei cheltuiala atunci când iei decizii greșite. Dacă părinții sunt săraci, ești pe cont propriu. Drept urmare, e esențial să răspundem nevoilor elevilor cu rezultate slabe sau ale celor din medii dezavantajate.
Aceasta este, poate, cea mai importantă lecție.
Amintiți-vă că părinții sunt o sursă foarte importantă de cunoștințe financiare. Deci, când părinții nu pot să-și îndeplinească rolul, școala trebuie să-și facă treaba.
Egalitatea de gen este alt aspect interesant. Nu e vorba doar despre ținte socio-economice. Vedem diferențe clare de gen în experiență, atitudini și comportamente, pe lângă rezultate. Nu vorbim despre acestea aici, dar în general vedem că fetele au o performanță mai bună decât băieții în cele mai multe dintre aceste dimensiuni.
Este de asemenea important să sprijinim atât accesul, cât și educația atunci când vine vorba despre produse financiare digitale sigure și adecvate vârstei.
Nu e vorba doar despre alfabetizare – poți să administrezi aceste lucruri. Ci și despre a oferi elevilor informații contextuale bune: ce produs este acesta, la ce ajută, care sunt costurile și riscurile implicate.
Elevii au experiențe cu banii și experiența lor tinde să fie relaționată pozitiv cu alfabetizarea financiară.
Din nou, se poate construi pe baza experiențelor pozitive ale elevilor cu banii.
Apoi, să fie întărită alfabetizarea financiară atât la școală, cât și acasă. Amintiți-vă, părinții și tutorii sunt cei mai importanți surse de cunoștințe în acest domeniu.
Vă las, deci, cu o serie de lucruri la care să vă gândiți pentru Ziua Educației Financiare. După cum vedeți, este un domeniu important și puteți schimba lucrurile în mod real.
Vă mulțumesc!”
C.I.
Dacian Dolean
Daniel David
