Salarizarea bazată pe performanță este „una dintre cele mai dificile dileme cu care se confruntă orice sistem de educație“, a spus Andreas Schleicher, directorul Directoratului pentru Educație al OCDE, unul dintre fondatorii programului internațional de testare standardizată PISA. Declarația a fost făcută pe 8 decebrie, la prezentarea Raportului național PISA 2022 pe România, de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), ca răspuns la o întrebare Edupedu.ro.
Ca reprezentant al OCDE, Schleicher a menționat faptul că ar trebui folosite cât mai multe criterii cu putință pentru evaluarea performanței la clasă și pentru a putea folosi acea evaluare în salarizarea profesorilor.
În calitate de expert educațional, Schleicher a spus că pe datele pe care le analizează poate să spună doar că „este important să diferențiați profesorii, iar remunerarea bazată pe performanță este o modalitate de a face acest lucru. Dar probabil că aspectele nemonetare sunt mult mai importante, mult mai influente asupra comportamentului profesorilor“. Acesta s-a referit astfel la îmbogățirea rolului unui cadru didactic prin sarcini mai variate, prin activități diversificate și prin contact mai mare cu comunitatea de profesori din care face parte.
Reamintim că premierul României, Marcel Ciolacu, după publicarea rezultatelor de la testele PISA 2022, a cerut public ministrului Educației, Ligia Deca, să prezinte criterii de performanță pe baza cărora salariile profesorilor să poată fi crescute diferențiat. „Îi cer ministrei Deca să vină cu soluții privind criteriile de performanță în Învățământ. Nu ne putem aștepta ca doar mărind salariile să se întâmple o minune. Trebuie introduse criterii de performanță în funcție de care salariile vor crește“, a declarat Ciolacu. Acesta făcuse referire la astfel de criterii încă de la preluarea mandatului de premier.
Ce spune Andreas Schleicher, directorul Directoratului pentru Educație al OCDE, despre salarizarea profesorilor pe bază de performanță, cum ar trebui aceasta măsurată și dacă alte state au asemenea sisteme:
„Cred că aceasta este una dintre cele mai dificile dileme cu care se confruntă orice sistem de educație. Și cred că ceea ce facem aici este să creăm mai multă vizibilitate și mai multe date despre țările noastre. Este extrem de important. Nu poți îmbunătăți niciodată ceea ce nu poți vedea. Iar problema noastră este că nu avem un nivel suficient de transparență în sistemele de învățământ care să arate progresul. De obicei, evaluați elevii doar la sfârșit, când nu mai puteți face nimic. Într-un fel, din punct de vedere istoric, aș spune eu, că poate cea mai mare greșeală pe care a făcut-o educația în ultimele secole a fost aceea de a separa învățarea de evaluare. Dacă vă întoarceți suficient de mult în istorie, vedeți că noi cu toții învățăm printr-o condiție. Învățăm de la oameni, trecem prin probleme atunci când ai făcut o greșeală, cineva ți-ar spune asta și ai învăța din asta. Și astfel, învățarea și evaluarea sunt două fețe ale aceleiași monede. Și apoi am industrializat școala. Am spus: acumulați ani și ani și ani și ani de învățare, apoi într-o zi vă chemăm înapoi: spuneți-mi tot ce ați învățat! Un cadru foarte artificial, constrâns, pe care noi îl numim «examen». Și asta a creat multe dintre problemele pe care le vedem astăzi.
Și asta se răsfrânge până la nivelul educației preșcolare. Și, într-un fel, cred că, pentru a schimba această situație, trebuie să reintegrăm învățarea și evaluarea. O parte din aceasta constă în a face ca evaluarea să devină mai mult o normalitate, mai degrabă decât să o facem o dată la sfârșit, ar trebui să fie ceva obișnuit pentru oameni, să o faci în fiecare zi, da. Uneori este bine să pui o notă bună, alteori nu o să fie o îmbunătățire, cu atât mai mult să faci ca acest lucru să facă parte din practica de zi cu zi. Oamenii vorbesc despre anxietatea de testare. Este un rezultat foarte interesant al acesteia – Finlanda este paradisul din acest punct de vedere – nu face niciodată o evaluare. Elevii sunt teribil de anxioși în legătură cu testele în Finlanda. Coreea își testează copiii în fiecare săptămână, iar copiii coreeni sunt total relaxați în privința asta. «Da, bine, încă un test. Îl voi rezolva». Și, într-un fel, cred că trebuie să devină parte din rutina de zi cu zi și din integrarea învățării și a evaluării.
Personal, cred că tehnologia va rezolva această problemă. Cu tehnologia modernă, în timp ce înveți vei primi acel feedback și de aceea copiilor le plac jocurile pe calculator.
Le place foarte mult progresul. Acesta este singurul lucru pe care un joc pe calculator îl face foarte, foarte bine. Te evaluează permanent și îți oferă un feedback puternic, iar copiii adoră asta. Așadar, cred că în momentul în care vom schimba paradigma, vom vedea de fapt un alt tip de gândire. Dar, între timp, cred că trebuie să introduceți un diagnostic precoce. Ce faceți atunci când vedeți că scorul final nu este satisfăcător? Nu-l mai poți repara.
Acum, chestiunea salarizării pe bază de performanță este cu adevărat interesantă. Vedem o serie de țări care au astfel de sisteme. Sistemele de plată cu bonusuri sunt, de fapt, în aproximativ 40% din țările OCDE – acestea au într-o formă sau alta bonusuri pentru profesori. Întrebarea este cum se transformă bonusul în plată pentru performanță? Iar această chestiune devine foarte complicată. Și singurul lucru pe care l-am învățat este să folosim cât mai multe criterii pentru a analiza performanța. Atunci când folosești un singur criteriu, acel criteriu este corupt. Oamenii găsesc modalități de a-l corupe. Dacă întrebați doi directori de școală cum vor decide să acorde bonusurile, un director probabil că va decide să-l acorde prietenilor lui sau rudelor, vecinilor sau oricui. Dacă întrebați, luați drept criteriu notele de la teste? Atunci testele vor fi (n.red. nerelevante). Așadar, cel mai bun răspuns este să folosiți cât mai multe criterii pe care le puteți obține luând în calcul și evaluarea directorului, și notele la teste… Și când criteriile nu se potrivesc, aveți o problemă, iar oamenii vor începe să se uite la ea. Atunci când criteriile se potrivesc și, în calitate de profesor, asculți de notele obținute de elevii tăi la teste, asculți de evaluarea directorului tău, de opinia colegilor tăi, vezi că există probleme, începi să crezi. Deci, din nou, cât mai multe criterii pentru acest lucru.
Singurul comentariu pe care vreau să îl fac în legătură cu acest aspect este că, în opinia mea, este important să diferențiați profesorii, iar remunerarea bazată pe performanță este o modalitate de a face acest lucru. De fapt, aș spune că, probabil, aspectele «nemonetare» sunt mult mai importante, mult mai influente asupra comportamentului profesorilor. Oferiți profesorilor care fac o treabă excelentă un rol mai important în sistem: să fie profesori mentori, să fie formatori, designeri de politici sau de activități educaționale. Creați de fapt trasee de carieră didactică diferențiate. Aveți interese, aveți capacități în acest domeniu, vă oferim o cale de acces pentru a folosi acest lucru într-un mod mai sistematic. Așadar, cred că salariul este una dintre căi, dar cred că diferențierea «nemonetară» a carierei este cea despre care avem dovezi foarte bune, cea care face ca lucrurile să conteze mai mult. M-am întrebat adesea de ce se întâmplă acest lucru? Iar răspunsul este că, știți, mulți oameni devin profesori… Dacă ar fi vrut să câștige bani, probabil că ar fi făcut altceva în viața lor. De fapt, îi întrebăm pe profesori în studiul nostru, de ce ați devenit profesor? Și unul dintre răspunsuri este că «vreau cu adevărat să schimb ceva în viața oamenilor». Așadar, dați-le profesorilor mai multe oportunități de a produce o schimbare în viețile oamenilor, creați un loc mai bun pentru ca profesorii să lucreze cu fiecare elev în parte, un loc mai bun pentru a colabora cu colegii lor. Cred că, dacă doriți să schimbați ceva în ceea ce privește performanța, aceasta ar fi alegerea mea, bazată pe analiza datelor pe care le avem“.
Citește și:
VIDEO Marcel Ciolacu, după rezultatele la PISA 2022: Îi cer ministrei Deca să vină cu soluții privind criteriile de performanță în Învățământ. Nu ne putem aștepta ca doar mărind salariile să se întâmple o minune. Trebuie introduse criterii de performanță în funcție de care salariile vor crește
Redacția
Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
7 comments
Baietusul asta destept in teorie a uitat sa ceara conditii pentru performanta, legislative si materiale. Dar asa debiteaza cei cu experienta zero în de jumatea calului spre coada
…
…cat mai multe criterii pt cat mai multe “noduri in papura” si, in continuare, clasele impartite dupa relatii/prietenii – copiii alesi special in clase pt prietenii conducerii vs copii pe care nu-i doreste nimeni in clasa pt ceilalti!
Mai multe criterii la gradația de merit. Exact ce lipsea.
Păi criteriile vin de la centru. N-ar fi mai bine să se procedeze ca în sistemul medical, unde un medic dă un tratament diferențiat în funcție de anumite ghiduri medicale? Lăsați profesorii șă-și facă singuri programa, nu le băgați pe gât programe venite cu hârzobul din cer.
La materii de examen trebuie sa ai programa altfel toti elevii vor merge la meditatii.
>>Oferiți profesorilor care fac o treabă excelentă un rol mai important în sistem: să fie profesori mentori, să fie formatori, designeri de politici sau de activități educaționale. Creați de fapt trasee de carieră didactică diferențiate.
Nimeni nu vrea să facă treburile astea, cu excepția celor care nu-și prea fac treaba la clasă și care au impresia că devin importanți și relevanți pentru educație când se ocupă de așa ceva.
Nu e salariul motivant? Nu vin oamenii de valoare în sistem, cu excepțiile de rigoare – întotdeauna există și naivii care știu că pot și vor să schimbe niște lucruri, dar sunt învinși de inerția sistemului, de lipsa oricăror politici clare și stabile, și de burnout. Până la urmă, câți ani poți să reziști – fizic și mintal – când ești efectiv călcat în picioare, uneori la propriu, de minunații elevi, de extraordinarii părinți și nu în ultimul rând de toți politicienii care se perindă pe la instituțiile locale?
Iar salarizarea pe baza unor criterii de competență… Cei care ne conduc sunt atât de incapabili încât nici nu pot înțelege ideea de competență. Nu degeaba avem expresia ”lasă că merge și-așa”. Vor stabili, foarte probabil, drept unic criteriu de competență, creșterea mediilor elevilor și dac-ați avut impresia că notele au intrat în inflație până acum, stați puțin să vedeți ce urmează.
„Puneți cât mai multe criterii” – ca să aveți motive suficiente să nu dați bonusurile de performanță!