Procesul de mentorat pentru formarea continuă a profesorilor este încurajat și chiar a fost recomandat Ministerului Educației de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), spune Anca Petrache, directorul Direcției de Formare din Ministerul Educației. „Cred că este foarte bine să ducem zona de formare către acest context mentoral, fiindcă (…) formarea continuă trebuie să se bazeze pe încredere între cel care formează și cel care este format”, spune Petrache.
„Niciodată nu vom face suficient de mult în ceea ce privește formarea profesorilor. Întotdeauna vor fi provocări. Întotdeauna va trebui să mai punem o piesă într-o construcție”, a precizat Anca Petrache, la bază profesoară de limba și literatura română.
„Întotdeauna vom avea de susținut, prin formarea continuă a profesorilor, diverse modificări curriculare sau intervenții sau restructurări curriculare. Și asta va duce către abilitare, către nevoia de abilitare curriculară. Vom avea de susținut, de ce nu, zona asta de mentorat. Pentru că este foarte importantă.
Tocmai am trecut printr-o experiență de interacțiune cu OECD-ul care ne-a sugerat să dezvoltăm foarte mult acest proces mentoral și cred că este foarte bine să ducem zona de formare către acest context mentoral, fiindcă zona de formare, până la urmă, formarea continuă trebuie să se bazeze pe încredere între cel care formează și cel care este format. Vorbim de o zonă de formare a adulților. Vorbim de alte sisteme și pârghii legate de formare, de modelare, de deschiderea către receptarea mesajului”.
- Declarațiile au fost făcute la prima ediție a Conferinței Naționale de Literație a programului Teach for Romania, organizată sâmbătă, 9 martie, la Universitatea Româno-Americană din București. Sute de profesori de școală, de universitate, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și oficiali din Ministerul Educației au participat la eveniment.
Întrebată la conferință de unde ar începe cu formarea profesorilor în funcție de nevoile actuale, Petrache a declarat:
„Eu cred că nici nu vom putea pleca astăzi de aici cu o lecție foarte clar învățată, dar vom pleca cu mai multe elemente care să se integreze într-o experiență utilă și să poată fi transpuse într-un efort de formare a profesorilor, pentru că în ceea ce mă privește, mă raportez de foarte mult timp la formarea profesorilor. Mă gândesc că atunci când aud diverse cuvinte – am auzit mai devreme „abilități” și imediat comut pe „abilități de viață”.
Mă gândesc că niciodată nu vom face suficient de mult în ceea ce privește formarea profesorilor. Întotdeauna vor fi provocări. Întotdeauna va trebui să mai punem o piesă într-o construcție de Lego sau într-o construcție de piatră, cum vreți să o luați. Ideea este că am încercat de mult, tare demult, prin 2009-2010, într-un context de proiect, să dezvoltăm abilități de viață, să formăm profesorii pentru a identifica abilități de viață pe care să le poată la rândul lor dezvolta elevilor. Și asta însemna că era o abordare transversală.
Nu ne raportam numai la profesorii de română, eu însămi fiind profesor de limba și literatura română, nu numai la profesorii de română, nici măcar la profesorii din aria curriculară limbă și comunicare. Încercam să abordăm lucrurile exact din zona aceea de înțelegere a tuturor lucrurilor care se duc către semne, în jurul nostru, fie că este vorba despre semne în zona lingvistică, fie că este vorba despre semne artistice, de altă natură, fie că este vorba despre ceea ce numim acum textul multimodal, zona aceea de orientare, nu știu, într-o hartă pe care o vedem expusă undeva într-o stație de ceva de mijloace de transport.
Era o abordare nouă pentru vremea aceea, acum categoric este ceva firesc, dar literația într-adevăr comportă foarte multe ipostazieri, foarte multe variante de existență, tot demult, tare demult, interacționam cu zona aceea de literație, să spunem, cumva literație pentru familie și celelalte tipuri de literații care se ancorau în zona de emancipare socială, de implicare activă a copiilor, a elevilor în primul rând, nu numai profesorilor care trebuia să le dezvolte toate aceste lucruri”, a afirmat Petrache.
„Vorbim de o zonă de formare a adulților. Vorbim de alte sisteme și pârghii legate de formare”
„Pași s-au făcut foarte mulți, nu puțin, chiar cred că faptul că sunt atât de multe persoane în sală și atâtea domenii care cu certitudine au interacționat de-a lungul timpului ne demonstrează că au existat nu numai interacțiunile în sine, ci și elemente foarte bine articulate care să pună în operă intervențiile. Dar exact cum spuneam la început, nu cred că este niciodată suficient. Întotdeauna, dacă vom… – vorbea mai devreme puțin colega mea Viorica Preda despre modificări în curriculum, întotdeauna vom avea de susținut, prin formarea continuă a profesorilor, diverse modificări curriculare sau intervenții sau restructurări curriculare. Și asta va duce către abilitare, către nevoia de abilitare curriculară. Vom avea de susținut, de ce nu, zona asta de mentorat.
Pentru că este foarte importantă. Tocmai am trecut printr-o experiență de interacțiune cu OECD-ul care ne-a sugerat să dezvoltăm foarte mult acest proces mentoral și cred că este foarte bine să ducem zona de formare către acest context mentoral, fiindcă zona de formare, până la urmă, formarea continuă trebuie să se bazeze pe încredere între cel care formează și cel care este format. Vorbim de o zonă de formare a adulților. Vorbim de alte sisteme și pârghii legate de formare, de modelare, de deschiderea către receptarea mesajului.
Este altceva decât formarea inițială și de interacțiunea academică în zona de formare. Și atunci cred că, da, din experiențele recente și din proiectele de anvergură pe care Ministerul Educației le-a dezvoltat ne-au demonstrat că funcționează formarea la nivelul comunităților de învățare și formarea aceasta colaborativă, peer to peer. Categoric este loc foarte mult încă pentru formare. Se vorbea mai devreme de apetența pentru formare a cadrelor didactice în zona de literație”, a adăugat directoarea de formare din Ministerul Educației.
„Vreau doar atât să mai spun: cred că formarea nu trebuie înțeleasă numai ca un program de formare. Sunt foarte multe contexte de formare și așa cum vorbim acel de microcredențiale sau microcertificări, este util să vorbim și de variatele tipuri de formare care pot să se regăsească într-un nivel superior de competență al unui profesor, în activitate, la clasă”, a completat Petrache.
Viorica Preda, inspector general pentru educația timpurie în Ministerul Educației, prezentă la dezbatere, a adăugat că ar urma un apel necompetitiv pentru instituția la care lucrează, în ceea ce privește formarea educatorilor. Formarea are să includă și componente de observare la clasă și discuții cu și între mentori:
„Legat de mentoratul despre care s-a vorbit, noi avem o experiență foarte frumoasă în educația timpurie pe mentorat. Sperăm să o ducem acum la un alt nivel de proiectul necompetitiv care urmează, pentru că simțim nevoia de acest tip de mentorat în care să nu ai doar partea aceea de formare, ci și partea de observare la clasă, cu persoana care stă în umbră și cu care poți să discuți lucruri și apoi partea aceasta de împărtășire cu colegii.
Și bineînțeles, legat de acest mentorat aș vrea să accentuez ideea de reflexie. Care e foarte importantă. Cel puțin pentru noi în educația timpurie și timpul acela care ne-ar trebui pentru reflecție, să discutăm aceste lucruri împreună, între noi, colegii, în așa fel încât să sprijinim copilul mai bine”, a completat Viorica Preda.
VIDEO Conferința Națională de Literație, ediția I, din 9 martie: