ANALIZĂ Cele trei scenarii pentru redeschiderea școlii din septembrie. Cât sunt de fezabile și ce măsuri ratează Guvernul Orban pentru elevi

Școală cu prezența fizică a tuturor elevilor, dar cu reducerea numărului de elevi la clasă. Sau împărțirea claselor în două grupe, cu alternarea 2 săptămâni prezența fizică la școală – 2 săptămâni online. Sau lockdown cu școală 100% online. Sunt cele 3 scenarii pe care Federația Asociațiilor de Părinți le-a transmis ca propunere oficială grupului interministerial condus de Raluca Turcan, care stabilește regulile de redeschidere a școlilor. Cât de fezabile sunt, însă, aceste scenarii și care sunt riscurile cu care vine fiecare propunere?

De remarcat că planurile realizate de Federația condusă de Iulian Cristache sunt mult mai favorabile copiilor, școlii, procesului educativ decât măsurile lansate de Ministerul Sănătății la sfârșitul lunii mai și retrase de același minister după ce Edupedu.ro le-a prezentat pe larg. Astăzi, Ministerul Sănătăți se chinuie să ascundă orice decizie până cu vreo 2 săptămâni înainte de începerea școlii (vezi aici declarația lui Nelu Tătaru).

Potrivit surselor Edupedu.ro, astăzi vor avea loc discuții la Ministerul Educației, la care vor participa și reprezentanții Ministerului Sănătății, iar printre documentele în dezbatere sunt chiar cele 3 scenarii ale părinților și recomandările publicate și renegate de Ministerul Sănătății.   

Scenariul I: Revenirea la școală cu prezența fizică 100% a copiilor

Aici, părinții cer reducerea numărului de elevi la clasă (maximum 25 la primar și 30 la gimnaziu și liceu – adică exact cât prevede legea educației din 2011, fără exceptarea introdusă de Liviu Pop) și suplimentarea personalului didactic.

Este fezabil? Teoretic, da. Klaus Iohannis a promulgat anul trecut legea care prevede tăierea a până la 9 ore de școală pe săptămână (detalii aici). Până acum, legea nu a fost amânată și ar trebui să se aplice începând cu septembrie 2020. Această măsură, încrucișată cu micșorarea numărului de elevi la clasă ar însemna că ai un surplus de profesori care să preia parte din clasele nou-formate.

Însă ministrul Educației nu a anunțat nicio pregătire pentru aplicarea din septembrie a acestei legi: tăierea orelor înseamnă modificarea programei școlare. Nu avem nimic în dezbatere publică. Apoi, dacă modifici curriculumul, profesorii trebuie formați să-l predea la clasă, nu îi poți lăsa cu ceva teoretic schimbat, dar fără să le explici clar ce și cum trebuie predat și evaluat.

Reducerea efectivelor de elevi la clasă înseamnă spații școlare. Nu am văzut niciun apel către primării să vină în ajutorul copiilor fie cu școli modulare, cu containere care să fie amplasate în curtea școlii, fie pur și simplu cu spații pe care le au în administrare și în care ar putea intra copiii. Dimpotrivă, l-am văzut pe premierul Ludovic Orban somând-o pe Monica Anisie să le dea primarilor, în an electoral, “sute” de spații care au fost școli și în care acum nu mai sunt copii (detalii aici). Premierul și-a nuanțat apoi declarațiile, dar nu a renunțat la solicitare.

Total aberant, dacă ne gândim că din toamnă grupa mare de grădiniță devine obligatorie, la anul va fi grupa mijlocie și peste doi ani grupa mică. Apoi, pandemia COVID-19 a întors din Diasporă 23.300 de copii și tineri sub 18 ani, numai în perioada 23 februarie – 10 mai 2020, potrivit datelor transmise de Poliția de Frontieră la solicitarea Edupedu.ro.

A făcut Guvernul vreo analiză: cum fluctuează populația școlară în zonele cu școli părăsite? Există vreo estimare demografică pentru ca peste 3 ani să nu ne trezim că dăm bani să ridicăm școli și grădinițe fix în aceste zone despre care premierul ne spune că sunt văduvite de populație, dar în care primarii vor clădiri pentru “diferite investiții”? Școlile abandonate în trecut din cauza scăderii demografice tratate cu mare lipsă de strategie din punct de vedere administrativ nu sunt astăzi soluții pentru distanțarea cerută de pandemie și pentru noile realități sociale și legislative? Nu poate face Guvernul Orban after-school-uri acolo pentru acei câțiva copii din sat care chiar dacă merg la școala de centru, tot trebuie să recupereze ce nu au făcut fizic?

Apoi reducerea numărului de elevi la clasă vine cu următoarea discuție: se aplică la clasele de început de ciclu? Dacă da, clasa a IX-a pare să fi ratat până acum o astfel de decizie, în broșurile de admitere 2020 numărul elevilor la clasă este similar celui de anul trecut. Dacă la clasa pregătitoare am avea grupe mai multe, atunci ar trebui ca la titularizare să vedem posturi suplimentare scoase la concurs. Nu avem așa ceva.

În concluzie, revenirea 100% la școală din septembrie are toate șansele să se producă în stil tradițional, fără prea multe modificări de fond. E an electoral și primarii nu vor fi deranjați cu solicitări sensibile care vizează educația și copiii, solicitări care i-ar face vulnerabili în fața părinților votanți.

E an electoral și vedem cum cel mai mare angajator din România (Ministerul Educației) nu deranjează cu nimic nici sindicatele, nici primăriile.

Scenariul al II-lea presupune împărțirea claselor în două grupe, cu alternarea două săptămâni prezența fizică la şcoală, cu doua săptămâni online

Tot acest scenariu impune obligativitatea ca lecțiile să fie transmise live și copiii de acasă să aibă posibilitatea să pună întrebări sau să răspundă.

Este fezabil? Teoretic, da. Ieri a fost publicată în Monitorul Oficial și deci a intrat de astăzi în vigoare legea care prevede că Ministerul Educației va asigura “la cerere” fiecărui elev și profesor laptop sau tabletă conectate la internet pentru educația online.

În practică, șansele ca pe 14 septembrie un elev care spune: “eu am nevoie de laptop” – să primească ceva de la școală sunt foarte mici. Guvernul Orban nu a demarat nici până acum licitația pentru a cumpăra cele 250.000 de tablete pentru copiii la risc, anunțată de Guvern încă de acum 3 luni (detalii aici).

Scenariul implică existența Bibliotecii școlare virtuale – obligatorie prin Lege încă din 2011, și despre care ministrul Educației declara în luna mai, pentru Edupedu.ro, că va fi gata în septembrie, într-un proiect de 40 milioane euro din fonduri europene. Au trecut 2 luni, mai sunt alte 2 în care Ministerul are timp să-și achite această promisiune de a le pune copiilor la dispoziție un site cu lecții filmate, pe fiecare clasă și materie în parte.

De precizat că Republica Moldova a ridicat în doar o lună de la închiderea școlilor o întreagă Bibliotecă digitală, cu aproximativ 2.500 de lecții video înregistrate pe fiecare materie în parte pentru elevii claselor I-XII, alături de materiale didactice pentru toate disciplinele, precum și de un scurt ghid psiho-pedagogic pentru părinți. Și, noroc pentru profesorii și elevii români, parte dintre lecțiile înregistrate sunt în limba română. Dacă Guvernul Orban nu poate, avem șansa Educației din Moldova:

Lecțiile filmate pot fi găsite și aici

Riscuri: Nu există un program serios, în masă, de formare a cadrelor didactice care au avut mari dificultăți să predea online 3 luni. Ministrul Monica Anisie a vorbit despre o formare online pentru predarea online, dar așa ceva pare o glumă, când îi avem în vedere și pe acei profesori care nu știu să deschidă un laptop și care au în primul rând nevoie de competențe digitale, apoi de reformarea profesională pentru predarea online.

Un alt risc: În realitatea economică și socială din România, riscul major este să avem mii de copii “pierduți” de școală în cicluri de câte 2 săptămâni. Dacă nu se prelungește nici măcar anul școlar următor – având în vedere că suntem printre țările cu cele mai multe și lungi vacanțe – vom contura un dezastru la nivel de țară, cu impact economic serios în viitor. Vezi aici câte zile de școală fac copiii, în Europa.

Să ne gândim la impactul asupra familiilor: cineva din familie va trebui să aibă concediu la fiecare 2 săptămâni sau să angajeze pe cineva. Părinții vor lăsa laptopul sau tableta copiilor în aceste perioade, dacă au cum să facă asta. Ce se întâmplă în familiile monoparentale? Ce se întâmplă în familiile de medici, de profesori?

Iar marea problemă este că elevii intră în acest an școlar incert cu un gol educațional de 6 luni și va trebui să recupereze inclusiv materia pierdută de pe semestrul al II-lea. Să nu uităm că Ministerul Educației a scos din programa de examene toată materia de pe semestrul II, deși elevii făcuseră 3 luni de școală din acest semestru și apoi lecțiile au continuat online. Asta înseamnă că nici măcar Ministerul nu crede în școala online.

Scenariul al III-lea prevede închiderea tuturor școlilor și educație integral online, așa cum am avut din 11 martie

Aici, riscul să repetăm ce am văzut din 11 martie este imens. Fără un proces de formare în masă a profesorilor să predea digital, fără Biblioteca Digitală gata pe vară – astfel încât profesorii să poată vedea și exersa resursele pe care le au la dispoziție și să nu piardă timp prețios din 14 septembrie -, să nu ne mirăm dacă vom avea același rezultat ca în anul școlar pe care l-am încheiat.

Anul viitor, se schimbă structura subiectelor de Evaluare Națională. Ministrul Anisie a anunțat că vom avea în luna mai modele de subiecte pe noua structură. Nu avem. În schimb, cea mai mare conferință organizată de Ministerul Educației după finalizarea școlii a fost despre programul Teleșcoală. Nu de anunțare a rezultatelor acestui an școlar, a concluziilor trase după Evaluarea Națională și Bacalaureat și a modificărilor care trebuie operate de aici înainte.

Concluzii

Toate cele trei scenarii au nevoie de profesori riguros formați să predea în online, de tablete care să ajungă la copii pe 14 septembrie, de o Bibliotecă Școlară Virtuală care să meargă ceas dinainte de prima zi de școală și pe care copiii să poată accesa liber oricând cele mai bune lecții, de un ministru determinat să recâștige mințile copiilor și care să transmită permanent mesajul că școala este serioasă.

Dacă Guvernul Orban va continua dansul nupțial cu primarii și le va ceda spații, în loc să le ceară să-și facă datoria față de comunitate în momentele cele mai dramatice pentru școala românească, atunci să nu ne mirăm dacă rezultatele vor fi încă și mai slabe decât cele înregistrate acum (dar ascunse de subiecte atât de ușoare la examene, încât în anul în care elevii n-au mers 3 luni la școală avem recorduri istorice de medii de 10).

Ce înseamnă, mai departe, rezultate încă și mai slabe? Înseamnă jumătate de generație care nu ajunge să ia Bacalaureatul, și asta exceptându-i pe copiii care merg la școala profesională. Se traduce într-o forță de muncă slab calificată, care va vinde în continuare bușteni și cherestea, în loc să jongleze cu tehnologia prezentului și să aibă cunoștințele să facă mobilă și design interior. Și mai înseamnă un electorat care va putea fi câștigat cu aceleași promisiuni, de aceleași partide care investesc la fiecare 100 lei din taxele și impozitele sale doar 2 lei în educație.

E cel mai dificil moment din istoria recentă a educației din România. Acesta e momentul ca președintele Klaus Iohannis, care și-a făcut din Educație proiectul cel mai important, să coboare în arenă și să caute soluții transpartinice, în interesul elevilor și doar al elevilor. Cu greutatea funcției prezidențiale și a milioanelor de voturi, Iohannis poate mișca rapid lucrurile. Dacă preferă să rămână pe marginea jocului, însă, proiectul “România educată” în care a investit atâta energie se va transforma în maximum un an în “România abandonată”.