Raportul final România Educată, publicat de președintele Klaus Iohannis la 7 ani de la preluarea primului mandat cu promisiunea realizării acestui document de reformă, are “în primul rând o problemă conceptuală majoră”, atrage atenția cercetătorul Dacian Dolean. Expert în științele educației, specializat în dezvoltarea alfabetizării timpurii, Dolean a declarat într-o analiză a proiectului prezidențial că documentul oficial pornește de la afirmații false.
“În mod ironic, identificarea diferenței dintre opinii și adevăruri factuale este una dintre competențele testate de PISA pentru a evalua nivelul de alfabetizare funcțională. Nu știu cum vom scădea analfabetismul funcțional cu 50% până în 2030, când un proiect de o asemenea importanță națională tratează opiniile (rezultate din consultări) ca adevăruri dovedite științific”, spune pentru Edupedu.ro Dacian Dolean, expert în științele educației, afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România. Dolean a publicat în ultimii ani mai multe articole științifice în domeniul științelor educației în jurnale internaționale cu impact mare, despre care EduPedu a scris aici și aici.
Proiectul Romania Educată începe cu prezentarea reperelor metodologice ale proiectului. Ce ne puteți spune despre corectitudinea metodologiei folosite?
“Parcurgând documentul, am remarcat în primul rând o problemă conceptuală majoră – și anume, educația este prezentată foarte departe de cum este ea văzută în literatura științifică de specialitate. La pagina 8 documentul definește educația ca fiind un “fenomen antropologic complex, cercetată de un număr mare de discipline teoretice sau aplicative, fiecare utilizând propriul aparat conceptual, propriile universalii logico-metodologice și, implicit, propriile metodologii.” Aceasta afirmație este complet falsă. Educația este o știință și este studiată de “științele educației”. Există chiar și un domeniu în Web of Science intitulat Education & Educational Research, care alături de domeniile Special Education și Educational Psychology acoperă majoritatea studiilor teoretice și empirice legate de educație. Pentru o lectură aprofundată vă sugerez să citiți numărul aniversar publicat de “Educational Researcher”, la aniversarea a 100 de ani de cercetare în științele educației, publicat în luna martie 2016. Este adevărat că “științele educației” în general nu sunt predate și studiate în România din perspectiva științifică (ci sunt văzute mai degrabă ca un curent filosofic), iar mulți dintre autorii citați în document ca fiind specialiști în științele educației nu au publicat nici o cercetare care să treacă printr-un proces de evaluare colegială (peer-review) riguroasă a unui jurnal internațional de prestigiu în acest domeniu. Însă faptul că “știintele educației” au o prezență timidă în România nu înseamnă că ele nu există. Deci o problema majoră a proiectului România Educată îl reprezintă ignorarea domeniului științific al “știintelor educației”.
Apoi, o altă problemă importantă pe care am remarcat-o este metodologia folosită în dezvoltarea proiectului. La pagina 4 scrie “Procesul de consultare a durat aproape cinci ani și a implicat peste 64 de instituții publice, ONG-uri, autorități locale/centrale și peste 12.400 de persoane.” Cred ca intenția acestei propoziții a fost să convingă cititorul că un număr mare de oameni consultați reprezintă o garanție a calității. Complet fals. Dacă ai palpitații la inimă, te consulți cu un specialist (cardiolog) sau o echipă interdisciplinară de specialiști (cardiolog + psiholog) pentru a face investigații, nu te consulți cu 15 vecini, care nu și-au dedicat mai bine de zece ani studiind medicina și făcând rezidențiatul înainte de a avea dreptul să practice ca medici. Nu vecinii, ci medicul specialist (cardiolog) va ști ce teste să iți facă, pentru a depista natura palpitațiilor, va avea instrumentele necesare stabilirii unui diagnostic diferențial și va ști să interpreteze rezultatele testelor.
Revenind la proiectul România Educată: Este foarte posibil ca printre cei consultați să fie câțiva oameni dedicați educației, care au avut câteva idei bune. Dar în România mulți se autointitulează specialiști în educație, care au tot felul de idei fantastice, și acest fenomen se datorează tocmai penuriei de specialiști adevărați în “științele educației”, recunoscuți internațional. Posibil că cei mai vocali (sau influenți), dar nu și cei mai buni specialiști și-au făcut auzite vocile. Un exemplu elocvent al penuriei de specialiști în științele educației este faptul că România a avut nevoie de experții OECD desemnați de UE pentru a ajuta Administrația Prezidențială să identifice direcțiile de dezvoltare a educației (și acest fapt este de apreciat). Dar cu o floare nu se face primăvară, iar acest nivel de expertiză este necesar în permanență și trebuie specialiști formați local care să rezolve multele probleme specifice României.
Acest tip de expertiză se obține în timp îndelungat, prin cercetări avansate în științele educației. Nu este suficient să ai doctorat (neplagiat!), ci trebuie să faci multă cercetare avansată și să treci prin procese de evaluare colegială foarte riguroase pentru a-ți putea demonstra competența. Noi am avut norocul cu granturile EEA care ne-au finanțat în mare activitatea de cercetare în colaborare cu experți norvegieni. Fără acest parteneriat, nu ajungeam unde suntem acum (de exemplu, în ultimii ani am publicat 7 studii în jurnale internaționale cu evaluare foarte riguroasă, dintre care trei au ajuns în top 3 cele mai citite studii din acele jurnale). Dar volumul de muncă este enorm – și nu cred că se înțelege cu adevărat dimensiunea efortului care trebuie depus pentru a te forma profesional la acest nivel.
O altă problemă o reprezintă faptul că metodologia folosită a fost predominant calitativă. În ”științele educației”, cercetarea calitativă este rareori folosită în studii credibile, cu impact mare, deoarece această metodologie nu îți arată o relație de cauzalitate (ex. Analfabetismul funcțional este cauzat de factorii X, Y și Z). Cercetarea calitativă îți permite să explorezi fenomene care te ajută să generezi ipoteze, însă pentru a stabili o relație de cauzalitate, e nevoie de studii experimentale (cercetare cantitativă). De exemplu, ultima lege a educației din SUA (din 2015) precizează foarte clar că programele educaționale implementate trebuie să se bazeze pe cercetări care prezintă un efect semnificativ statistic de îmbunătățire a performanțelor elevilor pe baza a 3 categorii de dovezi:
- a) dovezi puternice (bazate pe studii experimentale bine implementate),
- b) dovezi moderate (bazate pe studii experimentale cvasi-experimentale) și
- c) dovezi promițătoare (bazate pe studii corelaționale, cu controlarea statistică adecvată) (Slavin, 2020).
Adică toate aceste tipuri de dovezi se bazează pe metodologie cantitativă, care presupune folosirea de analize statistice avansate. Proiectul România Educată nu doar că dovedește că nu înțelege aceste aspecte, ci demonstrează carențe serioase în înțelegerea domeniului științelor educației, prin folosirea diagramei ”fishbone” ca ”metodă de analiză de tip cauză-efect” care a dus la identificarea de ”cauze și subcauze”. Această afirmație este incorectă. Nu ai cum să stabilești o relație de cauzalitate pe baza unei diagrame generate, cel mai probabil, printr-un proces de brainstorming (colectare de opinii). Mi se pare îngrijorător că un proiect ce vizează îmbunătățirea educației dintr-o țară dovedește că se confruntă cu un analfabetism științific atât de evident.
Un alt aspect îl reprezintă folosirea pe alocuri a limbajului de lemn specific pedagogiei românești, acea formă fără fond care pune accent pe termeni bombastici (dificil de înțeles și care sunt explicați sumar sau deloc), care insinuează ideea că “dacă nu înțelegi, tu ești prost și noi suntem deștepți”. De exemplu, la pagina 9 citim că “Asumpția ontologică a strategiei abductive s-a bazat pe ideea consacrată că realitatea socială este o construcție a actorilor sociali.” Un document scris pentru publicul larg nu are voie să folosească un asemenea limbaj, mai ales ca nu definește termeni cum ar fi ”strategie abductivă”. Iar legat de această strategie, hai să clarific puțin: Aceasta este o metodă de cercetare calitativă (pe care nu am întâlnit-o niciodată într-o publicație serioasă din domeniul științelor educației) ce încearcă să explice un fenomen “surpriză”, dificil de înțeles și dificil de explicat prin teoriile consacrate. Eu nu cunosc un fenomen pe care îl întâlnim în școlile românești care să nu poată fi explicat teoretic și studiat deja empiric în alte țări care să necesite o asemenea abordare. Deci, realitatea din spatele acestor afirmații este că ascund o competență limitată în domeniul științelor educației prin folosirea de termeni bombastici care descriu o metodologie irelevantă pentru politicile educaționale.
Ce ar trebui făcut de acum încolo? Ce se poate repara?
Cu cât se înțelege mai repede că politicile educaționale se pot baza doar pe cercetări riguroase în domeniul științelor educaționale, cu atât mai bine. Cu cât se înțelege mai repede diferența dintre valoarea unei opinii (formate pe bază de consultări) și adevăruri factuale, bazate pe dovezi științifice, cu atât mai bine. În mod ironic, identificarea diferenței dintre opinii și adevăruri factuale este una dintre competențele testate de PISA pentru a evalua nivelul de alfabetizare funcțională. Nu știu cum vom scădea analfabetismul funcțional cu 50% până în 2030, când un proiect de o asemenea importanță națională tratează opiniile (rezultate din consultări) ca adevăruri dovedite științific. Deci, e nevoie de investiții foarte mari în formarea profesională a celor responsabili cu dezvoltarea domeniului științelor educaționale, și apoi e nevoie de foarte multă cercetare de bună calitate în acest domeniu. Cred că acest lucru se poate face doar importând experți internaționali, deoarece, după cum se vede, avem mare nevoie de ei.”
________
Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. Activitatea sa din ultimii ani s-a axat pe cercetare în domeniul alfabetizării și pe activități de formare a profesorilor din învățământul primar din SUA.
În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca director al unui proiect de cercetare care urmărește dezvoltarea alfabetizării copiilor din România, finanțat de EEA Grants. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.
Foto: Pixabay.com
Citește și:
BREAKING Raportul “România Educată” a fost publicat de Președinție. Dispar evaluările anuale de la clasele pregătitoare -a IV-a și tezele unice
Costin Ionescu
Alexa Stănescu
Mirabela Amarandei
Mihai Peticilă
15 comments
Cand profesionistii din toate meseriile i-ati dat la o parte, de mai bine de 20 de ani, o sa va hraniti cu iluzii si experti internationali.Cardiologul ăla trebuie mai intâi sa-l cresti ca apoi sa te consulte.Voi, cu politicile voastre educationale pe hârtie, ii omorâti din fașa.Dar, probabil Cosmosul e mai aproape de voi decât realiatea.
Re-definirea educației nu trebuie să pornească de la reconsiderarea ideilor și conceptelor acesteia, respectiv, a metodologiilor de cercetare, ci de la idealul educațional modern al națiunii. ”Ce ne dorim să obținem prin educație, hic et nunc?” – iată întrebarea de la care urmează a fi inițiat procesul de reformare a acesteia. Firește, operând idei, concepte, principii, teorii, paradigme mai mult sau mai puțin potrivite idealului educațional național – care nu poate contrazice direcția fundamentală a humanitas-ului.
Excelent punctat!
12 clase obligatorii
15 elevi în clasă
Licee vocaționale urbane care oferă și pregătire medie
Transformarea talentului
În meserie
Înțelegerea ființei și fenomenelor
Scoli noi
Testari naționale trimestriale la toate clasele
…
Genul de abordare elitista cu care ne-au obisnuit ‘marii’ profesori. Doamne fereste ca o strategie sa fie formulata fara colaborarea (sau mai bine zis amestecul) membrilor unei elite de detinatori de diplome, nealesi de nimeni, care nu dau socoteala nimanui, dar care ne vor readuce aminte cat sunt de superiori daca nu sunt bagati in seama.
Doi la mana, toate raspunsurile domnului cercetator sunt incarcate de limbajul de lemn pe care el insusi il deplange, si nu prezinta nicio solutie. Arta de dragul artei… sau cercetare de dragul cercetarii.
Oricum ce nimeni nu vrea sa spuna e ca problema sistemului de invatamant este externa acestuia: indiferent ce profesori aducem in scoli copiii nu vor invata daca sunt flamanzi, batuti (de parinti sau colegi), n-au cum sa ajunga la scoala sau nu vad o utilitate a acesteia.
Din moment ce proiectul sau cum i-o spune, nu a fost definitivat prin consultarea cadrelor didactice care sunt efectiv la catedra cu norma completa, acesta nu are baze reale si nici solutii realiste.
De vreo 30 de ani se fac rapoarte si planuri din astea. Abia acum a vazut dl. Dolean?
Asta e procedura de lucru standard a dinozaurilor din educatie si rezultatele le vedem cu totii.
Subscriu! Ai uitat sa adaugi facultatile, ce au furnizat profesori în ultimii 10-15 ani, de la “Mizil, Faurei, Lehliu Gară…” de la zi și mai ales la distanta, specializări de tipul “stiinte” (cu studenți care de-abia știu a socoti, ce sa mai zic de pasiune ptr științele “fixe”, satisfacția rezolvării problemelor, puterea de sinteza…) unde studiaza un talmeș-balmeș și la final nu sunt în stare sa ia nici 5 la concursul de titularizare.
Eu am subscris la @SOCIO. Cred ca nu am “răspuns” unde trebuie. Nuvreau sa se înțeleagă altfel. Mulțumesc redacției ca oimi publica erata.
Bună ziua,
vă decredibilizați susținând astfel de poziții.
Educația nu este făcută de dragul unor experți care să o transforme în știință și apoi să devină jupâni ai domeniului respectiv. Ce este fals în definiția „ fenomen antropologic complex, cercetată de un număr mare de discipline teoretice sau aplicative, fiecare utilizând propriul aparat conceptual, propriile universalii logico-metodologice și, implicit, propriile metodologii” ?
Dacă nu se potrivește cu perspectiva de la Cluj devine automat fals ?
Domnul nu a fost inclus în colectiv și acum își exprimă frustrarea?
https://www.britannica.com/science/anthropology/The-anthropological-study-of-education
Buna seara,
va rog sa recititi articolul si sa observati ca ceea ce incearca autorul sa spuna este ca educatia trebuie privita per ansamblu si nu doar din perspectiva antropologica, exista si dimensiunea sociala, psihologica samd. A privi doar din acea perspectiva este limitativ si insuficient.
Pe de alta parte autorul sustine ca sunt luati prea mult opiniile pe post de certitudini, ceea ce nu este corect metodologic. Eu cand imi fac un proiect de lectie ma bazez pe niste strategii pentru a atinge elevii niste competente si nu pe discutiile lor despre ce ar trebui sa insemne anumite concepte noi.
Un alt aspect semnalat este acela al discutiilor despre parametri calitativi si nu despre strategii concrete in care se obtin rezultate concrete, masurabile asa cum tot trambiteaza mult ravnita performata a sistemului de educatie romanesc.
Atata timp cat la conducerea sistemului de educatie vor fi diletanti si incompetenti nu cred ca lucrurile vor lua acea directie buna, de dorit si care sa aiba un impact predictibil in educatia romaneasca…
Dumnezeule mare..ori sinteti grotesc de ipocriti, ori ‘analfabeti social’.
Pai la ce va asteptati oameni buni ?
De 20 ani tot ii trageti in toate directiile cu tot felul de psihologeli, sociologeli, filozofeli, etc..pregatiri artistice si sportive si de mediu..religiozitati afumate de dogme de sec. 18..asa..facultati de profil ca mai sus, in care se iau examene doar dind din gura si fara a produce nici un fel de impact social, stiintific sau economic in meseria cu pricina..asa..si acum va treziti ca sintem analfabeti stiintific ??
Pai cind erau ore de fizica si mate mai de Doamne ajuta, spuneati ca aia e programa comunista, etc..etc..trebuie depasit momentul, sa lasam copiii sa mediteze si filozofeze mai mult, sa picteze, sa dezbata, prostioare de astea..sa nu-i fortam sa invete diferenta dintre forta si pinguin..si aveti acum ce ati produs..aia din facultatile de 3 parale au ramas cu banii dati de fraieri, studentii ce prosteala new-wave. In acelasi timp, hulita China (comunista cum e ea), e deja pe Marte, iar noi dam in boghi si tarot sa aflam cum ne merge miine, sau cind ploua.
sunt cam de acord cu dumneavoastra. Ne place sau nu cel putin in domeniul stiintelor si matematici aveam un nume si o capacitate pe vremea comunismului. Nu sunt nostalgic ci din contra un anticomunist convins dar pana acu toate reformele au fost fie commandate de indivizi analfabeti ca Liviu Pop, fie de tot soiul de frustrati (nu mi-a placut Geometria har jumate din ore sterse ) fie de genul acesta de semidocti (ca autorul sau Miclea) care stiu doar cuvinte mari si pompoase dar a caror efect este egqal cu zero. Era o vorba la un moment dat : cine stie face , cine nu stie ii invata pe ceilalti iar cine nu stie nici sa-i invete conduce. Am vazut pe internet zeci de analfabeti care pretindeau doctorate in inginerie dar care nu erau in stare sa faca diferenta dintre masa si greutate.
Eu propun ca cel putin stiintele exacte sa se faca serios si cu aplecare pe prbleme iar balmajeli de genul “noi nu invatam pe copii concepte ci competente ” sa le tina pentru ei
Chiar credeti ca oamenii invatau in vremea comunismului din cauza ca predarea se facea “serios si cu aplecare pe prbleme”? Eu cred ca se facea mai mult de frica:
* Frica de profesor, care putea oricand sa te “corecteze” cu indicatorul
* Frica de note mici, care te trimiteau prin repartitie in celalalt capat de tara.
Aceste metode de motivare au disparut, asa ca trebuie sa gasim altele.
Ce spune autorul e ca reformele trebuie sa fie bazate pe rezultatele cercetarii din stiintele educatiei care a fost facuta deja in alte tari si care nu se schimba de la un an la altul, nu pe opinia unuia sau altuia (nici macar daca se nimereste sa fie ministrul educatiei sau il cheama Virgil).
Socio:de o mie de ori BRAVO !