Ia spuneți voi, dragii Moșului, ce ați primit de Crăciun? „Offf! Iar cărți!” se aud din background vocile ușor iritate ale nepoților mei, care sperau la ceva mai palpitant.
Așa cum probabil mulți din voi știu, eu n-am copii (asta fiind și sursa mea principală de „sindrom al impostorului” legat de acest newsletter), iar, de când nu mai am librăria, nici nu mai am la îndemână un public considerabil pe care să „testez” cărțile care-mi plac. Doar cei trei nepoți ai mei de 5, 9 și 10 ani – despre care aș vrea să spun că sar în sus de fericire de fiecare dată când primesc o carte nouă. Dar nu. Sunt niște copii perfect obișnuiți, cu diverse (alte) pasiuni, care citesc zilnic, mai de plăcere, mai de nevoie – dar niciunul nu se dă peste cap cu cărțile.
Și știți ceva, este absolut ok așa. Am văzut mulți părinți care se simt vinovați că „nu au reușit să-i facă pe copii să citească”, și din punctul meu de vedere presiunea asta, chiar ne-verbalizată, nu e deloc productivă. Da, este foarte folositor pentru un copil să fie cititor – ajută la focus, la dezvoltarea vocabularului, la imaginație și la multe altele. Dar lectura nu este un scop în sine, ci doar una din metodele de a crește oameni curioși, empatici și creativi. Iar mulți dintre copiii care „nu citesc” ajung mai târziu cititori pasionați tocmai pentru că n-au asociat niciodată lectura cu presiunea și obligația.
Daaar… pentru că cititul e una din marile plăceri ale vieții și cu cât învățăm mai devreme plăcerea asta, cu atât mai bine… unul din rolurile noastre de adulți, părinți, exemple, mentori, profesori, ce vreți voi este să găsim idei creative ca să antrenăm mușchiulețul lecturii. În speranța că va crește. Și dacă nu va crește, asta e, măcar noi am încercat.
„Să începi cu asta, o să-ți placă, e foarte distractivă!” (eu, întinzând un „Lordul Ler” proaspăt despachetat – I shop my own reccommendations :)))
„Păi pentru tine toate cărțile sunt distractive” (Carla, 5 ani, neîncrezătoare)
„Și pentru tine?”
„Nu.”
So, în primul rând, gata cu vina, stresul și sentimentul de „insuficient” când vine vorba de copii și cărți! Buun, acum că am înlăturat această problemă (adică am pregătit terenul pe care vom planta semințele din care sperăm să crească pofta de lectură), hai să vedem cum putem face cititul distractiv din nou.
Ce-aș face eu ca să le cresc copiilor pofta de citit
Aș „vinde” cărțile
Cu alte cuvinte, nu ajută deloc să le pui o carte în mână și să îi trimiți la ei în cameră. În schimb…
- „la cartea asta am râs în hohote, hai să-ți citesc partea mea preferată” (insert fragment amuzant SCURT care să-i lase ”wanting for more”
- „e despre un băiat care e fix ca tine, are tot 8 ani și nu suportă să fie dezordine, n-o să-ți vină să crezi ce face…”
- „e super tare, dar e pentru copii ceva mai mari ca tine, nu știu dacă ar trebui s-o citești…”
- „hai să-ți arăt ceva ce n-ai mai văzut la vreo carte…” (arată un detaliu interesant de construcție, un pop-up, o ilustrație deosebită, o textură diferită)
Citește recomandările complete pe platforma Asteroidul B612.
- Ana Sipciu este fondatoarea librăriei pentru copii și adolescenți Asteroidul B612 și organizatoare de evenimente de carte pentru publicul mic.
Foto: © Monkey Business Images | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.