Anamaria, elevă în clasa a VIII-a, spune că după opt ani de școală și peste un an de învățat în sistem online, ar „fugi” de sistemul educațional românesc. Întrebată la conferința SuperTeach „Principii și metode de evaluare” dacă ar vrea să fie profesoară și să schimbe sistemul, ea a răspuns „Eu aș vrea să fug într-un fel, nu știu… sunt așa speriată de sistemul românesc”. Aceasta a explicat faptul că unii profesori evaluează elevii după ce aceștia învață pe de rost, fără să conteze pentru ei dacă peste câteva luni copiii nu mai știu nimic din ceea ce au tocit.
În dezbaterea SuperTeach moderatorul i-a pus o serie de întrebări, iar Anamaria a avut mai multe mesaje; unele pentru profesorul pe care-l apreciază cel mai mult și pentru cel care nu e atât de apreciat.
Redăm discuția de la conferință:
Moderator: Cum a fost toată perioada asta, dacă ai folosi un cuvânt să definești ultimul an, cum ai defini?
Anamaria: Complicat.
Moderator: Ți-e dor de ce era înainte?
Anamaria: Mi-e dor să fiu în clasă pentru că înainte, prin simplul fapt că profesorii erau lângă noi, în fața noastră, ne țineau în priză. În fața unui calculator, nu prea îmi trezește niciun fel de interes.
Moderator: Ți-e dor de copii, de colegi?
Anamaria: Da, mi-e dor de toți și de sala de clasă.
Moderator: Și ce crezi că în perioada asta ar fi putut să se întâmple altfel? Poate dascălii ar fi putut să facă altfel lucrurile?
Anamaria: Nu știu, eu cred că dascălii noștri au fost destul de productivi. S-ar fi putut și mai mult, mai multă comunicare și mai multă veselie, dar ne descurcăm cu ce avem.
Moderator: Probabil că ai un dascăl preferat și unul foarte puțin preferat.
Anamaria: Da.
Moderator: Aș vrea să le transmiți câte un mesaj, să închizi ochii și să vezi în față dascălul mai puțin preferat și să-i spui ceva din sufletul tău – de ce nu îl preferi și ce ar trebui să se întâmple ca să îl preferi?
Anamaria: L-aș sfătui să nu se mai axeze pe învățatul pe de rost, pe tocit, și să pună note pe merit și nu pe ochi frumoși sau că a știut lecția foarte bine atunci, în momentul acela.
Moderator: Și un mesaj pentru un dascăl pe care-l îndrăgești?
Anamaria: Să continue să fie la fel de zâmbăreți și să fie tot timpul buni cu elevii, să continue să predea exact așa cum predau și acum.
Moderator: Ce nu e în regulă la sistemul de educație pe care tu îl cunoști astăzi în România și ce este în regulă?
Anamaria: Nu e în regulă faptul că unii profesori se axează pe ceea ce învață elevii pe de rost. Spre exemplu, dacă un profesor predă azi o lecție și eu trebuie să o învăț pentru a doua zi, a doua zi eu o știu pe de rost, ei îmi pun o notă doar ca să spună că mi-au pus o notă, iar peste câteva luni eu nu mai știu absolut nimic și lor nu le mai pasă de ceea ce știu eu sau nu.
Moderator: Și cum ar trebui să fie?
Anamaria: Ar trebui să se axeze pe ceea ce înțelegem din lecție, adică nu ceea ce e scris în caiet sau în carte, pe părerea noastră despre acea lecție. Eu cred că ar trebui să facem ascultare ca un fel de comunicare între elevi și profesori, ca o comunicare deschisă între noi.
Moderator: Dacă iei în calcul aceste lucruri negative și pozitive și faci o evaluare a sistemului de educație, așa cum îl percepi tu în clasa a VIII-a, de la 1 catastrofal, la 10 minunat, ce notă i-ai da sistemului?
Anamaria: 5 maxim.
Moderator: Și asta înseamnă că vei dori să devii profesoară, da?
Anamaria: Nu.
Moderator: Păi nu vrei să schimbi?
Anamaria: Aș vrea să schimb, dar nu ca profesor pentru că nu știu ce va fi peste câțiva ani. Din ce am văzut, va fi din ce în ce mai rău.
Moderator: Dar ce ai vrea să te faci dacă nu profesor, cea mai frumoasă și importantă meserie din lume, și într-un sistem care necesită a fi schimbat și care are nevoie de tine. La ce te-ai gândit, ce ai vrea să faci?
Anamaria: Eu aș vrea să fug într-un fel, nu știu… sunt așa speriată de sistemul românesc și nu știu ce să zic, eu am vise multe și cred că sistemul din România nu mi le-ar putea îndeplini.
Pe 11 mai, de la ora 17, webinarul SuperTeach despre școlile pilot îl va avea ca invitat pe secretarul de stat din Ministerul Educației, Radu Szekely.
Profesorii, părinții și elevii vor afla ce anume pot pilota școlile-pilot, ce trebuie să facă școlile care vor să devină unități-pilot, cum vor fi plătite cadrele didactice de la școlile-pilot și care poate fi planul de implementare.
Redacția
Matei Pop
Diana Ghimiși și Ștefan Lefter
Mihai Peticilă
39 comments
Test antrenament 11 EN:
Enunțul următor reprezintă mesajul unei mame către prietena sa. Rescrie-l, corectând greșelile de orice natură.
Suntem mândrii de fica noastră, de puterea ei de aș găsi forța necesară pentru înplinirea viselor.
Câte greșeli găsiți în textul de mai sus?
Întrebarea nu o pun pentru a-mi bate joc de cineva. Vreau să aflu mai multe păreri.
Mulțumesc!
Eu cred că varianta corectă este urmatoarea:
“Suntem mândri de fiica noastră, de puterea ei de a-și găsi forța necesară pentru înplinirea visurilor.”
Fica cu un “i”.
Inainte de “p” in cuvant se pune “m” si nu “n”.
Deci “împlinirea” si nu “înplinirea” visurilor…. .
Din păcate m-am grăbit si mi-a scăpat o greșală. Se zice “împlinirea”, nu “înplinirea”. Așadar eu am găsit în total cinci greșeli :).
Mulțumesc!
Și eu și copilul am găsit aceleași 5 greșeli. Problema este ca acest item e notat cu 6 puncte și nu se acordă fracțiune de punct.
Forța necesară ar putea fi a șasea greșeală? Mă gândesc că poate ar fi suficient “forța”.
@B,
Mulțumesc!
@B,
Știu că am greșit la redactare și că am făcut comentariu ironic dar problema cu modul de redactare al unui e-mail este reală. Una scrie în manual și alta li se spune copiilor la școală și la Teleșcoală.
@Mariana
Vezi ca ne putem intelege normal?
Referitor la modalitatea de redactare a unui mail, ea difera de cea a unei scrisori (fie ea formala sau amicala) prin asa numitele marci ale corespondentei electronice. In speta adresa expeditorului, cea a destinatarului si subiectul/obiectul mailului. Asta ar trebui sa retina copiii in momentul in care au de redactat (scriind de mana) un mail. Daca il tehnoredacteaza amintitele marci apar automat.
Nu m-as baza pe Telescoala. E un fel de “hai sa facem ca sa facem” fara interactiune si feedback. Adica mai nimic.
@B
Multumesc!
Copiii au invatat cum se scrie un e-mail atat la orele de TIC cat si cele de romana.
Problema este cu formula de adresare. Citez din manuale:
– Manual TIC “E-mailul, ca orice scrisoare, începe cu o formulă de adresare. Aceasta trebuie să fie aleasă în funcție de destinatar (de exemplu „Dragă mamă”, „Stimate Domn Popescu”, „Salut, Vlad”, „Bună, Maria” etc.)”
– Manual romana “o formulă de salut; Atenție! După formula de salut se pune virgulă.”
Profesorii (si sunt multi), care probabil vor corecta la EN, le spun ca este gresit daca incep cu „Salut, Vlad”, „Bună, Maria”.
Primesc si scriu e-mailuri zilnic. Nu imi amintesc sa fi primit e-mailuri care sa inceapa cu “Draga Mariana”.
@ Mariana
Daca ai combina ce scrie in cele doua manuale ti-ar iesi un raspuns corect. Fie el si partial.
Profesorii care le spun copiilor ca un mail (atentie, redactat ca text functional in cursul unui examen/unei evaluari scrise!!) nu incepe cu o formula de adresare ar face bine sa se lase de meserie. Sau sa invete sa evalueze si atunci cand grilele de corectare sunt incomplete sau prost facute.
Pe de alta parte, este acceptata ca derogare de la norma lipsa formulei de adresare in momentul in care mailul devine instrument de lucru utilizat pe scara larga. De exemplu, daca in cursul unei zile schimbi 30 de mailuri cu o singura persoana, ar fi aberant ca fiecare mail pe care il primesti sa inceapa cu ”Draga Mariana”.
Hahahaha Are dreptate fata! Ei și cu voi acuma,normal că visele trebuiesc mult mai des pentru ca oamenii să fie fericiti și nu să devina cobaii acestui sistem și sclavi ai banului. Zice bine fata. Bravo. M-ai făcut să râd,m-ai făcut un om fericit.
Așa este,sistemul ăsta nenorocit câte vise nu a năruit și oare câte fericiri a călcat în picioare.
Orice elev trebuie sa parcurga o programa care are discipline gandite sa il pregateaasca pentru ce va face el in viata. E nevoie si de romana ca sa vorbim corect si sa ne bucuram sufletul de talentul literar al inaintasilor; e nevoie si de matematica, nu doar ca sa stii sa socotesti restul de la market, dar si ca sa faci calcule mai complicate, ca sa ne raparam singur tramvaiele si trenurile, macar atat daca nu mai suntem in stare sa le facem de noi.
Normal ca in timp memoria de lunga durata face ca sa se uite multi termeni, dar algoritmul de rezolvare pe care l-au exersat elevii sau ar fi trebuit sa-l exerseze, face sa se conecteze niste neuroni si sa se dezvolte capacitatea de analiza si sistematizare.
Sau poate eleva doreste sa joace bambilici la scoala? Asa, … ca sa nu fie stresata!
Din punctul meu de vedere scoala Romaneasca si nu numai, a uitat total ca trebuie sa existe in viata unui om partea in care acesta este copil. Copilaria inseamna joaca si nu robotizare. Plus de asta nu toti oamenii sunt capabili sa devina ingineri. Unii profesori cred si vor cu disperare ca elevii sa invete si sa raspunda obligatoriu cuvant cu cuvant ce au predat ei la ore. Alti profesori sau invatatori ar cam trebui sa se intoarca pe bancile scolii ( stiu asta din experiente proprii cu cunoscuti in domeniu care copiau la examenele de promovare ). Un profesor sau invatator ar trebui sa atraga copilul prin jocuri si divertisment. Faptul de a obliga un copil sa rezolve o operatie matematica intr-un anumit fel este inca o greseala a acestui sistem, nu toti oamenii au aceleasi capacitati si nu toti gandesc la fel. Faptul ca obligi pe cineva sa invete un munte de materii fara a tine cont de inclinatiile acestuia este inca o tampenie, scoala ar trebui sa selecteze materiile pentru fiecare copil in parte in functie de inclinatiile pe care le are.
Concluzia este clară! Singurii vinovati pentru învatamantul din România sunt elevii și parintii lor.
Pentru Popescu Ina
Eu cred că dacă un elev are rezultate foarte bune la învățătură, meritul este în primul rând al elevului, apoi al celor care l-au sprijinit , adică al părintelui și al profesorului.
În cazul în care elevul are rezultate slabe la învățătură, gândesc la fel. Mai exact vina principală o poartă în general elevul, apoi cei din linia a doua, respectiv părintele și profesorul.
Evident, că sunt și excepții.
Când spun că principalul vinovat este elevul, nu mă refer la elevii care din motive obiective, legate în general de sanatate, nu pot să obțină rezultate bune la învățătură.
Când nu ești în stare să ajungi acolo unde îți dorești, cel mai simplu este să dai vina pe sistemul de învățământ.
Eu știu că de-a lungul timpului, indiferent de vicisitudinile vremii sau de sistemul de învățământ, oamenii cu adevarat capabili au reușit să se remarce, rămânând în istorie prin descoperirile lor, prin ceea ce au realizat.
Și acum se poate, dar nu doar visând.
Sunt mulți elevi care visează să ajungă foarte sus, dar cu efort minim din partea lor. Eventual, dacă se poate, să învețe profesorul în locul lor.
Pe de altă parte e foarte adevărat că și programele școlare la anumite discipline sunt destul de încărcate raportat la numarul de ore alocat. Dar aici nu e vina profesorilor de la clasă, ci a celor care decid în privința programelor școlare și a planurilor cadru.
Profesorii sunt perfecți! E bine așa?
Pentru Mariana:
Nu, nu este bine așa 🙂 Nu putem afirma că profesorii sunt perfecți. Nimeni și nimic nu poate fi perfect. Se știe că întotdeauna e loc și de mai bine.
Probabil nu s-a înțeles, dar în comentariul meu era vorba de faptul că nu profesorul de la clasă este vinovat de programa școlară încărcată, pe care el are obligația să o respecte și să o parcurgă integral, și nici de orarul elevilor, care, sunt perfect de acord că de multe ori este extrem de încărcat.
Am menționat doar punctual două aspecte în care profesorul de la clasă nu are puterea de a schimba ceva. Asta depinde doar de decidenții din minister. În rest, el evident răspunde de activitatea de la catedră, răspunde de tot ceea ce face sau nu face în relația cu elevii sau cu părinții acestora.
Gresit, mariana. Sunt mai mult ca perfecti! 😜.
N-ai inteles nici comentariul de sus, nici pe cel de jos, desi cineva din sistem (si nu din afara lui, asa ca tine) s-a straduit sa iti explice in cuvinte simple, pe care pana si tu ar trebui sa le pricepi.
Altfel, ce mai zici? Tot scrufuloasă la datorie? N-ai si tu concediu? Nu te vezi si tu cu ioanele si cristinele s-o mai puneti de-o postăceală anti prófi? Sau te-au lasat singura pe metereze?
Am înțeles foarte bine!
Dacă tot iei peste picior pe toți părinții care comentează, ia să vedem dacă știi tu sau alți profesori mai mult ca perfecți cum se incepe redactarea unui e-mail.
Catre @marianne
Subiect: limba materna, o corvoada.
E greu. Lasa-ma sa ma informez, sa invat!🤣
Cam incurci diatezele. Nici cu complementul de agent nu te prea descurci. Si subiectul multiplu si predicatul aferent te-au incurcat.
Nu e bine.
Corect doamna Carmen! Era bine daca puneau si butoane cu “like”, altfel trebuie sa scriem.
Stimată domnișoară, dacă tot nu te regăsești în visele românești, poți să pleci liniștită în altă țară ca drept recunoștință pentru toți românii care au contribuit la educația ta! Dar de unde recunoștință dacă aceasta nu se regăsește în familie? Toată lumea blamează o clasă socială ” profesorii”, dar uită că educația, respectul, recunoștință se construiesc întâi acasă, în familie și apoi se consolidează la școală.
Lăsând la o parte faptul că o adolescentă de 14-15 ani (?!) dă note sistemului ( pe care îl cunoaște în detaliu, n-am nicio îndoială !) , m-a edificat doleanța ei : în perioada aceasta ( presupun că se referea la școala online) să fi fost ” mai multă veselie , dar ne descurcăm cu ce avem ”! Păi , zi așa ! Facem un festival de bancuri la ora de română , la matematică și fizică vizionăm niște prostioare de filmulețe care abundă pe TikTok …nu ?! Și-o să fim profesori ”cool” , că tot ne dau feedback elevii din toamnă . Ce-am fost și ce-am ajuns…
Si conjugarea verbelor sau declinarea substantivelor, adjectivelor cu genurile lor tot logic se invata, daca limba nu iti este nativa? Poate situatia cand verbul,
substantivul etc este neregulat se rezolva prin exersare continua, in rest….logica la limbi straine te duce la ” vorbit dupa ureche”. Trebuie aleasa calea memorie- logica, pana urma si memoria buna este apanajul inteligentei, dar nu singura, evident!.
Pentru Cristina Vasilescu
Îmi pare rău că nu ați înțeles ceea ce am vrut să spun.
Am menționat destul de clar că între înțelegere și învățare (eventual pe de rost), trebuie să intervină exersarea, care este extrem de importantă pentru fixarea cunoștințelor respective și implicit pentru memorarea lor.
De exemplu pentru a învăța tabla înmulțirii, mai întâi o înțelegi, apoi o înveți pe de rost, puțin căte puțin, dar fără exersare e clar că nu se poate.
La fel este și cu o limbă străină. Ca să ajungi să o vorbești fluent, trebuie să “ai stocate pe hard” adică memorate mii de cuvinte. Evident acest lucru se realizează în timp, prin exersare, prin folosirea cuvintelor respective în diverse contexte: vorbit, scris, citit.
A învăța ceva pe de rost, de exemplu : poezie, cântec, text, solfegiu, tabla înmulțirii, cuvinte într-o limbă străină, etc. nu înseamnă neapărat învățare mecanică, lipsită de logică, ci doar reproducere rapidă, adică fără să întârzii prea mult cu răspunsul.
Așadar, ajungi să memorezi mii de cuvinte, adică să le stochezi în memorie (sa le reții pe termen lung), doar prin exersare. În momentul în care încetezi să exersezi, e posibil sa intervină uitarea. Altfel spus, memoria, ca să funcționeze bine de-a lungul întregii vieți, trebuie să o antrenăm, să o folosim. În acest sens, pentru persoanele în vârstă, este chiar recomandată învățarea unei limbi straine.
Scuze,dar cine te pune să înveți pe dinafară, să înveți tu îți alegi metoda cea mai eficientă și care te face sa te simți ok! E doar alegerea TA,așa că nu da vina pe profesor,că tu înveți pe dinafară!!! Și pe vremea mea , aveam colegi care memorau date și lecții pe dinafară! Am făcut și eu asta ,mai ales la poeziile de la Limba română! Se face cam mare caz,in loc sa dischideti discuția despre cum foarte mulți elevi în ziua de azi NU mai au chef de școală,de învățătură,nu se gândesc decât la distracție și jocuri!!! Asta e problema,vor o școală ușoară și simplă!!!
Sau poate sa deschidem discuția despre cum foarte mulți profesori în ziua de azi NU mai au chef de școală și nu se gândesc decât la sporuri, tichete de vacanta și alte beneficii!!! Asta e problema, vor o școală la care să vină doar copiii care au cfef să învețe!!!
@Parinte8
Reiese din ce incercati sa spuneti, fara prea mare succes, ca profesorii ar trebui sa vrea o scoala la care sa vina elevii care n-au chef sa invete! Profund! Abisal chiar!
Cat despre celebrele “sporuri, tichete si alte beneficii” (ati uitat de vacantele nesfarsite, fiti putin mai atent!) sunteti deja putin defazat. Au fost la moda reprosurile astea prin vara trecuta. Pana si cristinele si privatii s-au plictisit de ele. Ar trebui sa va dati un update si sa gasiti altceva.
O limbă străină nu se învață memorând cuvinte pe de rost.Asa nu o poti intelege si vorbi niciodată,pentru că tot ce se memorează mecanic se uită .O limbă străină se învață ascultând mult cuvintele,înțelegând semnificația cuvintelor cu realitatea vizuală sau cu acțiunile pe care le facem.
Aveti sanse mari sa ajungeti profesori. Inainte de 1990 cei mai buni se faceau profesori, acum cei buni fug de învățământ.
Mare dreptate ai Carmen D.
În urmă cu foarte mulţi ani, elev fiind în şcoala generală, profesoara mea de limba română (excelent pedagog), Lukacs Edith, nu făcea distincţie între “lecţia de azi” şi lecţiile anterioare, ceea ce ne-a permis tuturor să acumulăm un vast bagaj de cunoştinţe.
Mulţumită metodelor ei şi ale profesorului de limba română din liceu, Cherciu Victor, astăzi toţi elevii lor pot vorbi şi scrie cu uşurinţă.
Cinste vouă, Lukacs Edith şi Cherciu Victor!
Din punctul meu de vedere, memoria reprezintă un proces cognitiv extrem de important, care depinde de învățare și care ajută la dezvoltarea și formarea unei persoane. De aceea, încă de la vârste fragede și apoi continuând în școală și ulterior de-a lungul întregii vieți, memoria trebuie dezvoltata.
Eu îmi amintesc cu mare plăcere de cântecele și poeziile învățate la grădiniță și apoi în școala primară, gimnazială și liceu. Niciodată nu m-am văitat că a fost prea mult sau prea greu. Niciodată nu m-am întrebat la ce îmi folosește ceea ce am învațat in școală de-a lungul atâtor ani, având în vedere că predau matematică. Evident, și cultura generală are rolul ei.
Probabil că unii elevi nu au capacitatea sau răbdarea de a înțelege noțiunile predate de profesori și de aceea sunt nevoiți să le învețe pe de rost, să le reproducă fără să le înțeleagă logic. De aici cred ca apar problemele. Când vrei să înveți ceva nou, mai întâi trebuie să înțelegi ceea ce ai de învățat, noțiunea respectivă, iar apoi trebuie să o repeți pentru a ți-o însuși.
Unii elevi nu înțeleg că de exemplu un actor trebuie să își învețe rolul pe de rost, cine vrea să vorbească limbi străine, are de învățat mii de cuvinte pe de rost, un medic nu poate opera căutând pe internet informațiile de care are nevoie în timpul operației, ci trebuie să știe pe de rost ceea ce are de făcut în fiecare moment. Evident, alături de memorie, gândirea logică este extrem de importantă. Și aceasta se formează de-a lungul vieții. Ne naștem cu anumite abilități cognitive, dar dacă nu exersăm, nu putem ajunge prea departe. Eu sunt cadru didactic și încerc să le explic elevilor mei că o definiție diferă de la un manual la altul, deși explică aceeași noțiune. Așadar nu trebuie învățată pe de rost, cuvânt cu cuvânt. Nu la fel stau lucrurile când avem de învățat o formulă, un citat sau o poezie. Evident, fiecare disciplina are particularitățile ei. La matematică de exemplu, totul se bazează mai mult pe logică. Elevii care se vaită că au de învățat prea mult pe de rost, nu cred ca stau foarte bine nici cu logica. Sunt mulți cei care confundă înțelegerea cu învățarea. Între înțelegere și învățare, trebuie să intervină exersarea; de exemplu ca în sport sau ca în matematică. Aici, în acest punct, unii elevi au probleme, deoarece le lipsește răbdarea, voința, ambiția, dorința de perfecțiune . Se știe deja că în spatele marilor succese, se ascunde multă muncă și ambiție. Poți spune că ai învățaț cu adevărat ceva doar atunci când știi să faci tu singur lucrul respectiv. Aici intervine memoria și gândirea logica.
În concluzie, nu trebuie sa ne văităm că în școală avem de învățat și de memorat multe lucruri. Nimeni nu ne împiedică să le învățăm logic. E adevărat că în viitor unele lucruri ne vor folosi mai mult, altele mai puțin sau chiar deloc, dar să nu uităm că vor face parte din cultura noastră generală.
Eu mai vad o problema legata de acest sistem de invatamant: copilul meu, clasa a 9-a, are cate 7 ore pe zi, 4 zile pe saptamana. In cealalta are 6… Dupa 6-7 ore de concentrare, vine acasa, sta 1-2 ore si apoi se apuca de invatat/scris inca minim 3 ore. deci 9-10 ore de munca pe zi. Vi se pare ok? Ce reprezinta programul asta, “sa-l invatam cu greul in viata?”, ca nu inteleg? Oricum, notele si rezultatele la teste reflecta (in)compatibilitatea dintre sistemul de invatamant si elevi. Ceea ce a functionat la noi, acum 30 ani, acum nu mai functioneaza. Ceea ce e in manuale se gaseste in 20 secunde pe wikipedia si sincer, am vazut articole de pe wikipedia (de istorie) din care am inteles mult mai multe decat din manual. Da, memoria trebuie exersata, dar nu trebuie sa fie principalul tel al invatamantului. Eu am uitat 90% din ceea ce am invatat in scoala. Nu mai fac parte din cultura mea generala, pentru ca nu le mai tin minte. Fizica si chimia imi placeau, aveam 9-10. Acum, facand teme cu al meu, nu am mai inteles peste 50% din notiuni. La ce mi-au folosit? Din biologie am ramas cu anatomia, care e utila cand te mai doare pe undeva… Structura celulei, speciile, tipurile de frunze, tulpini, radacini etc. sunt pe google. Din istorie, cu numele unor personalitati si ceva evenimente, nu miile de ani pe care a trebuit sa-i tocesc. Din matematica, fix cu tabla inmultirii (si adunarea si scaderea, sa nu fiu rau…). La ce bun ca am invatat pe de rost prin facultate “Modelarea si simularea proceselor economice”? Asa cum le-am invatat, asa le-am si uitat. Repet, nu spun ca nu trebuie sa le parcurgem, dar in opinia mea nu trebuie insistat pe invatarea lor mecanic, ci mai degraba pe intelegerea lor. Pentru ca, atunci cand vom avea nevoie de ele, sa ne aducem aminte ca exista si sa le cautam pe net. Speriem copiii, fiindu-le teama sa ridice mana si sa spuna ca nu au inteles ceva…E usor sa intrebi in clasa la final “Ati inteles?”, sa astepti 5 secunde sa spuna unul “da” si gata, treaba e rezolvata…zice vreunul ca nu a inteles? Are tupeu? Daca e sa-i luam pe rand pe fiecare, poate ca sunt 10 dintr-o clasa care nu au priceput, dar nu spune niciunul. De teama, de jena, din obisnuinta…nu conteaza motivul. Important e ca ora aceea pentru el are valoare zero. Stiu raspunsul, programa e incarcata, nu avem timp de “fleacuri” din astea, sa luam copiii pe rand si sa vedem ce neclaritati are fiecare… Cine a inteles bine, cine nu, la revedere. Selectie naturala se numeste asta. Numai ca, eu consideram ca suntem civilizati si ca putem sa-i aducem pe toti la un nivel rezonabil, chiar daca nu vor fi toti varfuri niciodata… De aceea suntem unde suntem. Pentru ca “invatam” si nu “intelegem”… Sunt sigur ca si profesorii fac eforturi (cel putin la inceput) dar apoi, vazand ca nu au succes (nici cu sistemul, nici cu elevii) se plafoneaza oarecum si se gandesc ca nu are rost sa se agite, ca doar nu e vorba despre copiii lor… Si asa mergem (ne taram) inainte.
Datorită supraîncărcării planurilor și programelor, toate maximale și fără opțiuni pentru elevi, profesorii trebuie să parcurgă un anumit număr de „itemi/teme” pe oră!
Asta nu le mai lasă timp pentru fixare, așa că obiectivul maximal poate fi doar ca elevul să (cam) înțeleagă cele învățate, după ce s-a verificat că poate „reproduce” (măcar o parte din) ideile din ora anterioară.
Constatăm cu toți că fără fixare cele învățate dispar relativ repede.
Este comună afirmația elevilor „noi nu am învățat asta (în trecut)”, care eșuează atunci când profesorul le arată, în chiar caietele lor, că ba da, au învățat, ba „au și rezolvat și teme!”. Totuși, elevii sunt de bună credință, ei chiar nu mai știu ce au învățat cu o lună în urmă, ca să nu vorbim de ani…
Matematica nu e mai grea ca biologia, doar că elevii nu sunt foarte afectați la zoologie dacă au (cam) uitat ce-i cu gimnospermele și angiospermele, în timp ce la analiza matematică din liceu e grav dacă elevul a uitat împărțirea fracțiilor din gimnaziu.
Soluția, atât de firească, că este imposibilă pentru minister, este împărțirea materiilor pe module de niveluri suprapuse, cu baza obligatorie, nivelul următor la alegere între fixare și aprofundare și posibile extinderi accesibile facultativ…
Fără această soluție, boala este cronică, cu prognostic fatal…
👍
Nici ei nu si-ar dori sa fie profesori viitoarelor generații.
Cu toate astea calea exilului nu rezolva problemele,daca ar fi fost asa jidovii ar fi rămas pentru totdeauna rătăcitor.