Propunerea de renunțare la titlul de doctor prin act unilateral de voință nu are acordul Cotroceniului, a lăsat să se înțeleagă ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, într-o dezbatere publică pe proiectul legii învățământului superior. Acesta a declarat că „Administrația Prezidențială se va pronunța asupra tuturor aspectelor, atunci când va primi proiectul spre promulgare”. Declarația a fost făcută la întrebarea Edupedu.ro dacă există acordul Cotroceniului pe această măsură și pe cea care prevede amnistierea după 3 ani a plagiatorilor.
- La începutul dezbaterii, Edupedu.ro a adresat 3 întrebări ministrului Educației în procedura stabilită de organizatorul consultării.
- Premierul Nicolae Ciucă, acuzat de plagiat în teza de doctorat, a declarat, în legătură cu proiectele controversate ale legilor educației, că parcursul de aprobare din Parlament ”nu va fi foarte lung pentru că trebuie să producă efecte”. – detalii aici
„Am considerat că este pertinent ca această renunțare la titlul de doctor, dacă se va putea face, să se facă în condițiile în care cei care iau această decizie returnează finanțarea pe care o primit-o de la bugetul de stat pentru a se pregăti. Consider că este o abordare logică”, a spus ministrul Cîmpeanu.
În raportul România educată este menționat că „etica și integritatea sunt valori care se cultivă și se respectă pe tot parcursul educațional. Tot referitor la raportul „România educată”, în documentul cu rapoarte grupurilor de lucru apare că „problemele de credibilitate ale sistemului, generate de cazuri dovedite de încălcare a normelor de etică academică”.
- Președintelui Academiei Române, cel care de 3 ani conduce principalul for de analiză a plagiatelor din doctorate (CNATDCU) le-a transmis rectorilor și ministrului că “CNATDCU este o instituție anacronică și sunt de acord că trebuie desființată. Pentru plagiate, avem comisiile de etică de la toate nivelele“. – detalii aici
“Edupedu.ro: Păstrați, cu modificări precum acoperirea cheltuielilor de școlarizare, propunerea ca titularii să poată renunța la titlul de doctor prin act unilateral, deși specialiștii în etică apreciază că e o protecție pentru doctoranzii care comit fraude? Dacă da, care e explicația măsurii? E susținută de Cotroceni, neavând bază în România educată?
Sorin Cîmpeanu: Cu privire la renunțarea unilaterală la titlul de doctor, discuțiile sunt împărțite pe baza unor mecanisme clare de reacție, de abordare în aceste situații. Atunci când înregistrezi o cerere de renunțare și nu ai niște mecanisme clare, se întâmplă ceea ce se întâmplă în detrimentul tuturor universităților și, în ultimă instanță, în detrimentul învățământului superior și educației din România. Lucrurile cu privire la prima întrebare recunosc că sunt discutabile.
În primul rând, n-am înțeles foarte bine întrebarea dumneavoastră cu privire la Cotroceni. Dacă vă referiți la Administrația Prezidențială, vă spun următorul lucru: Administrația Prezidențială va analiza proiectele de legi în momentul în care ele vor veni la promulgare. Acesta este circuitul firesc. În acel moment se va pronunța asupra constituționalității, spre exemplu, și nu numai prevederilor din proiectul legislativ ce va fi adoptat în Parlament. Va fi adoptat în Parlament după ce proiectul va fi transmis în Parlament. Va fi transmis în Parlament după ce va fi adoptat în Guvern. Va fi adoptat în Guvern după ce va primi avizele de la ministerele de linie, inclusiv Ministerul Justiției, care se va pronunța asupra acestui aspect din punct de vedere juridic, inclusiv de la Ministerul Muncii, Ministerul de Finanțe și alte ministere de linie. Dar foarte important este că va putea intra în Guvern și dacă va primi avizul Consiliului legislativ și a Consiliului Economic și Social. Iar toate aceste lucruri se vor întâmpla după ce vom încheia această dezbatere. (…) Îmi place să cred că am răspuns clar cu privire la traseul unui proiect legislativ. Deci, abia atunci, când va primi proiectul spre promulgare, Administrația Prezidențială se va pronunța asupra tuturor aspectelor, nu numai asupra acestui aspect.
Până atunci, avem în practică o serie de hotărâri ale Înaltei Curți prin care Ministerul Educației a fost obligat să ia act și să pună în practică deciziile de renunțare unilaterală la titlul de doctor. (…) Din dorința de a clarifica aceste mecanisme, pe parcursul dezbaterilor, am preluat o serie de observații. Printre acestea, am considerat că este pertinent ca această renunțare la titlul de doctor, dacă se va putea face, să se facă în condițiile în care cei care iau această decizie returnează finanțarea pe care o primit-o de la bugetul de stat pentru a se pregăti. Consider că este o abordare logică.
De asemenea, pentru a clarifica aceste lucruri, am reținut în procesul de dezbatere, și deja face parte din proiectul Legii învățământului superior, obligația de analiză a fiecărei teze de doctorat care va face obiectul unei cereri de renunțare unilaterală, adică această cerere de renunțare nu se va pune în practică fără să se cerceteze, din punct de vedere academic, și motivele renunțării. Acestea sunt propunerile pe care le-am reținut până în momentul de față, dar sunt și alte propuneri care urmează să fie analizate începând de mâine dimineață, sunt mii de propuneri primite. Printre aceste propuneri, unele am observat că au ca obiect și această posibilitate de renunțare. Ele vor fi analizate. În măsura în care vor fi considerate pertinente și în interesul învățământului superior din România, în interesul demonstrării că în România, așa cum proiectul legii învățământului superior prevede pentru prima oară obligativitatea tuturor studenților din România, înmatriculați la toate programele de licență din România, să urmeze cursul de etică și deontologie universitară, pe partea de prevenție, suntem interesați în preluarea oricărui aspect care poate elimina umbrele care, în opinia mea, pe nedrept au fost așezate peste instituții de învățământ superior respectabile din România.
Fenomenul plagiatului este un fenomen extrem de grav, el trebuie să se finalizeze cu retragerea titlului de doctor, iar în această lege sunt create mecanismele care să facă posibilă cu adevărat sancționarea acestor derapaje de la etica și deontologia universitară. Până acum, au fost o serie de prevederi disparate, fără niciun fel de coerență și fără aplicabilitate, lucru care s-a demonstrat în justiție prin decizii care au fost, nu de puține ori, puse sub semnul întrebării de către mediul academic. Dorim să evităm acest lucru, dorim să clarificăm toate aceste mecanisme, inclusiv din această perspectivă a eventualei posibilități de renunțare la titlul de doctor. Mecanismele sunt. Oricum, chiar dacă va rămâne această posibilitate de renunțare, se returnează întreaga finanțare primită pentru susținerea titlului de doctor și, în paralel, universitățile sunt obligate, conform proiectului legii în acest moment, să efectueze analiza din perspectiva conținutului științific, dar și din perspectiva respectării normelor de etică și deontologie universitară, analiză care bineînțeles va putea fi făcută publică, în orice situație în care se solicită renunțare unilaterală de doctor.
Edupedu.ro: Păstrați, cu sau fără modificări, prevederea ca răspunderea civilă pentru plagiatori să dispară după un termen de prescripție de 3 ani (Codul Civil prevede prescripția extinctivă după 3 ani dacă legea nu prevede alt termen)? Există sprijin la Cotroceni pentru această măsură, se regăsește în România educată?
Sorin Cîmpeanu: Aș vrea să reamintesc faptul că se numește Legea învățământului superior, nu este vreuna din legile justiției. Legile justiției sunt abordate în paralel. Legile justiției au făcut obiectul unei prezentări chiar în ședința de Guvern de astăzi. Justiția se ocupă cu reglarea acelor fapte care se constituie în infracțiuni. În educație, noi ne ocupăm cu educația. În Legea educației avem prevederi din domeniul educației. În domeniul educației abordăm abaterile disciplinare. Abaterile disciplinare în domeniul educației au același regim precum abaterile disciplinare din justiție, din interne, din primărie, din sănătate, au un regim general stabilit de Codul civil. Deci noi nu facem altceva decât să avem sancțiuni pentru abateri disciplinare care să se poată aplica și care să respecte legile acestei țări. Mai mult decât atât, nu am pregătire juridică, dar pot să vă spun că sunt convins că nu există niciun stat democratic în care abaterile disciplinare să fie imprescriptibile. Imprescriptibilitatea abaterilor disciplinare nu s-a inventat în niciun stat democratic, nu dorim să fie inventată în România.
Dacă se dorește imprescriptibilitatea, locul potrivit este în legea justiției, Codul penal, acolo putem să formulăm propuneri care au fost și vor mai fi în proces de dezbatere și putem să clarificăm aceste lucruri și să le sancționăm din perspectiva sancțiunii infracțiunilor care pot fi sau nu imprescriptibile. Nu avem nici pregătirea și nici în obiectivele Legii învățământului superior să rezolvăm toate problemele omenirii, cu atât mai puțin problemele care exced domeniului nostru de competență, noi vrem să clarificăm lucrurile în interiorul Educației. Iar în interiorul Educației le clarificăm în felul următor: în primul rând sunt pentru prima oară definite clar abaterile de la etica și deontologia universitară. Este pentru prima oară când este definit clar fenomenul de plagiat în legea educației. Dacă veți analiza Legea educației naționale din 2011, veți constata că nu există cuvântul plagiat acolo, în acest proiect de lege există și este definit și se fac diferențele între plagiat, care este cea mai gravă formă de manifestare a acestui comportament, un adevărat furt intelectual, și de erori de citare. Nu s-a dorit clarificarea acestor diferențe până acum, o facem noi acum. Propunem mecanisme clare. Nu pretindem că sunt cele mai bune mecanisme.
De aceea, pe parcursul dezbaterilor am preluat cele mai foarte multe observații. Vom prelua inclusiv din dezbaterea de astăzi acele propuneri care sunt de natură să îmbunătățească cadrul legislativ din această perspectivă a combaterii unui fenomen extrem de grav. Vom avea și o instanță supremă de apel academic care se numește Comisia Națională de Etică a Titlurilor Universitare. Este pentru prima oară când este definită ca atare în lege și care are valențe de instanța supremă de apel academic. Vă răspund astfel întrebării despre cum avem în vedere eventuale derapaje din partea universităților, probabil că ne referim la derapaje din partea comisiilor de etică ce funcționează la nivelul fiecărei universități, este nevoie de o instanță de apel la care oricine poate apela în cazul în care este nemulțumit de decizia unei comisii de etică dintr-o anumită universitate.
Edupedu.ro: Apropo de trecerea responsabilității de la CNATDCU la universități: câte universități și-au finalizat sau au anunțat rezultate privind verificarea tezelor, cerută de Dvs acum un an? Veți introduce instrumente pentru a preveni eforturile unor universități de a bloca verificările sau pentru a preveni cazuri precum cele 200 e lucrări respinse de CNATDCU, despre care vorbesc Mircea Dumitru/Marius Andruh?
Sorin Cîmpeanu: Titlurile de doctor, în întreaga lume, sunt acordate de universități. Este un exemplu unic în peisajul învățământului universitar, la nivel mondial, România, care până acum a preferat să acorde titlul de doctor în științe sub semnătura unui ministru, care este un ministru politic. Deci un politician acordă titlul de doctor – exemplu unic. Suntem, de asemenea, singurul exemplu în care universitățile, acele instituții de învățământ superior către care tinerii se îndreaptă pentru a fi admiși în ciclul de pregătire doctorală. Acea universitate organizează concursul de admitere – pasul zero. Cei declarați admiși beneficiază de o comisie de îndrumare formată din profesorii din universitate, după ce au și comisii de îndrumare intră în procesul doctorale, susțin examene și referate care sunt notate în universitate de către profesori din universitate. Mai apoi, tot procesul de pregătire doctorală se desfășoare în universitate, în responsabilitatea universității. Mai apoi, pentru scurta explicația traseului este susținerea publică a tezei, organizată de universitate cu o comisie de susținere stabilită printr-o decizia rectorului.
Și ultimul lucru pe care-l face universitatea, după ani de pregătire doctorală, împachetează frumos propunerea de acordarea titlului de doctor și o dăm mai departe către alții, care alții sunt comise de specialitate CNATDCU, care este o comisie consultativă în cadrul organismului consultativ al Ministerului/ministrului Educației. În cazul în care această comisie de specialitate validează, merge mai departe în pasul doi de validare la Consiliul General CNATDCU, care este format din 21 de membri. Țin să vă reamintesc că sunt 77 de domeniul de doctorat, e imposibil ca cei din Consiliul General să aibă competență pentru a se pronunța asupra conținutului științific, asupra fiecăruia dintre tezele pe care le validează. Evident că este o validare formală. Îmi pare rău că îi dezamăgesc pe colegii mei pe care îi respect foarte mult, dar am și experiența mea de secretar general CNATDCU, am cunoscut lucrurile din interior. Și de președinte de comisie CNATDCU, și de simplu membru CNATDCU numit printr-o decizie ministrului Daniel Funeriu. Deci așa se întâmplă aceste lucruri în consiliu, care se ocupă și de acordarea titlului de doctor, se ocupă și de verificarea eticii, se ocupă și de standardele de acordare a titlului de doctor, și de atestatele de abilitare și se ocupă, dar nu se ocupă și o spun cu toată răspunderea, și de verificare a concursurilor din universități. Niciodată, dar niciodată, o singură încercare a fost de-a lungul existenței CNATDCU, să se formeze o comisie CNATDCU cu care să verifice un concurs într-o universitate românească. Dacă și-ar fi îndeplinit această atribuție lucrurile ar fi stat mai bine în învățământul superior romanesc.
Deci s-a dovedit cu prisosință că nu se poate ocupa de toate aceste patru lucruri. Însuși președintele CNATDCU, președintele Academiei Române, a avut o poziție publică prin care și-a exprimat opinia cu privire la desființarea CNATDCU. Ministerul Educației spune că nu trebuie desființat, el trebuie să fie profesionalizat. Titlurile de doctor merg la universități, acolo unde trebuie să-și asume răspunderea. O universitate nu mai trebuie să paseze răspunderea către o comisie de specialitate CNATDCU, către un Consiliu General și apoi către un ministru politic, pentru că în acest fel se disipează răspunderea. Rămâne răspunderea integral la universități, cele care asigură întreg procesul de pregătire doctorală, vă asigur că universitățile românești vor intra în rândul celor mai bune universități din lume și din această perspectivă pentru că vor fi sprijinite să conștientizezi importanța gestului prin care se atribuie un titlul de doctor, prin care se atribuie orice titlul de doctor.
Deci prima atribuție de la CNATDCU este clarificată prin intrarea universitățile românești în rândul universităților internaționale.
Cea de-a doua atribuție, aceea de elaborare a standardelor, aici avem o instituție specializată care va face asta și nu mai asta, care își va putea dedica timpul, energia și experiența elaborării unor standarde pentru fiecare domeniu în parte din cele 77 de domenii, astfel încât titlurile de doctor să reprezinte ceea ce ne dorim să reprezinte.
La fel și cu atestatele de abilitare care generează drepturi de conducerea doctoratelor, va fi Comisia Națională pentru standardizare. Deci CNATDCU Se reorganizează pe acest palier al standardizării sub această formă.
Al treilea palier este foarte important: etica. CNATDCU se reorganizează prin instituirea unei Comisii Naționale de Etică a Titlurilor Universitare, după cum îi spune și numele se va ocupa doar de acest aspect, va fi instanța academică supremă de apel la care vor putea merge orice persoană fizică sau juridică, nemulțumită de decizia unei comisii de etică dintr-o universitate. Iar cea de-a patra responsabilitatea de care cred că nu s-a achitat niciodată – verificarea concursurilor din universități”.
Informații de context
Amintim că instituția esențială în analizarea plagiatelor este desființată prin reorganizare și pierderea atribuțiilor specifice, în Proiectul Legii învățământului superior, document pus în dezbatere publică de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu.
Concret, articolul 154 din Legea învățământului superior Cîmpeanu prevede că răspunderea pentru plagiat se prescrie în 3 ani de la săvârșirea faptei. Detalii aici privind prescrierea plagiatului în 3 ani de la săvârșirea faptei introdusă în proiectul Legii educației pus în dezbatere publică de ministrul Educației.
La articolul 73, același proiect al Legii învățământului superior prevede că titularii titlului de doctor pot renunța la titlul de doctor, “prin act unilateral de voință”, fără să invoce vreun motiv și fără să plătească vreo despăgubire. Recent PNL a propus ca cei care cer retragerea titlului să plătească taxele de școlarizare. Este a treia prevedere în favoarea plagiatorilor, după desființarea CNATDCU și prescrierea plagiatului. Amnistierea plagiatorilor este introdusă oficial de ministrul Sorin Cîmpeanu în textul proiectului de Lege a educației în plin scandal de plagiat la adresa șefului său de Guvern și de partid – premierul Nicolae Ciucă.