„Discutăm la nesfârșit cum facem examenul de intrare la liceu, cum facem bacalaureatul, dar nu discutăm ce se întâmplă până la liceu, ce se întâmplă cu elevii, cu motivația elevilor, cu motivația cadrelor didactice, cu modul de predare”, a declarat Ovidiu Pânișoară, director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București, la emisiunea InfoEdu, de pe TVR Info. Acesta a fost întrebat despre propunerea sindicatelor din educație ca elevii de clasa a VIII-a să dea evaluarea națională la 5 discipline.
- Sindicatele profesorilor solicită ca elevii să susțină 5 probe la Evaluarea Națională, iar liceele să stabilească, cu un an înainte, pentru fiecare filieră, coeficienții pentru fiecare probă, în locul admiterii separate la liceu.
Acesta a vorbit și despre faptul că profesorii au dificultăți, deoarece informațiile transmise sunt cele de acum 30-40 de ani, cu toate că și-ar dori să facă altfel lucrurile: „Haideți să ne uităm la copiii noștri: s-au schimbat, sunt alt tip de elevi, profesorii au dificultăți, pentru că materia nu mai este la fel de bine racordată, informațiile care ajung în fața elevilor sunt ca acum 30-40 de ani. În schimb, avem alți elevi, profesorii au dificultăți să predea, pentru că și-ar dori să facă lucrurile altfel, dar nu pot”.
Când a fost întrebat despre probele pe care ar trebui să le susțină elevii la evaluarea națională, Pânișoară a răspuns că „nu am pornit de unde trebuie”, pentru că „am pus carul înaintea boilor”. Directorul Departamentului de Formare a Profesorilor al UB a vorbit despre importanța reconstruirii motivației elevilor și a subliniat că foarte multă informație, într-un timp scurt, generează învățare mecanică.
„Noi n-am pornit de unde trebuie. Am pus carul înaintea boilor. Noi nu ne-am uitat ce trebuie să facem, în primul rând, să reconstruim motivația elevilor, pentru că, după aceea, lucrurile sunt simple. Când te duci în fața unor elevi pe care îi obligi să învețe anumite informații, care sunt și depășite, care sunt și greoaie, care sunt și multe, care sunt cum vreți dumneavoastră, de care nu au nevoie mai târziu în viață, de unele nu au nevoie, și te duci în fața elevilor, le ceri sa învețe pe de rost, pentru că multă informație, într-un timp scurt, înseamnă învățare pe de rost, învățare mecanică, care, conform unei legi a învățării mecanice, spune că se uită 80% în opt zile după ce ai învățat.
În loc să umblăm aici, noi ne ducem și spunem „ok, o să te prindem că ai greșit, o să-ți demonstrăm că nu știi, o să te verificăm”. Hai să facem invers. Hai să ne asigurăm că acești elevi învață, să ne întoarcem asupra procesului și, la final, aproape că evaluarea va fi un lucru firesc”, a precizat Ovidiu Pânișoară.
A mai menționat că „evaluarea, în toate cărțile de pedagogie, este un moment de celebrare a cunoștințelor, a verifica ceea ce știe elevul, nu ceea ce nu știe elevul, pentru că ceea ce nu știe este ușor de demonstrat”.
Informații de context (sursa)
Sindicatele din educație propun ca evaluarea națională să aibă următoarele probe, pentru elevii care intră în clasa a V-a în anul școlar 2024-2025:
- a) matematică+informatică (algoritmică)
- b) română
- c) ştiințe (fizică, chimie, biologie)
- d) umanistice (istorie, geografie) inclusiv limbi străine;
- e) maternă;
Potrivit sindicatelor, fiecare liceu ar trebui să stabilească, cu un an înainte, coeficienții pentru fiecare probă de examen: „Cu un an înainte, fiecare liceu stabileşte, pentru fiecare filieră, coeficienți pentru fiecare din cele 4/5 examene de mai sus şi le anunță public. Suma celor 4/5 coeficienți trebuie să fie 10, niciun coeficient nu poate fi 0”.
Marius Nistor, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, a declarat pentru Edupedu.ro că este nevoie de o evaluarea națională „acoperitoare”: „A limita admiterea la liceu sau Evaluarea Națională doar la două examene, la matematică și limba și literatura română, nu este normal. (…) Considerăm, în momentul de față, că noi avem nevoie de o Evaluare Națională care să fie mult mai amplă și mult mai acoperitoare”.
Consiliul Național al Elevilor și Federația Națională a Părinților au anunțat că ”se opun cu fermitate” propunerii sindicatelor, deoarece “primul lucru care ne vine în minte când abordăm acest subiect sunt meditațiile”.
Redăm declarațiile lui Ovidiu Pânișoară:
Moderatoare: Vreau să plecăm de la această propunere cu care vin federațiile sindicale, de a avea cinci examene la finalul clasei a VIII-a. Cum vedeți, din moment ce știm discuțiile pentru examenul paralel de admitere la liceu, așa cum apare el în actuala lege, care presupune, pe lângă admiterea la liceu cu proba la limba română și matematică, să mai dau încă două probe. Aceste cinci credeți că vor fi primite cu mai puțină reticență?
Ovidiu Pânișoară: Cu siguranță, nu o să fie mai multă reticență, pentru că noi ne focalizăm foarte mult pe modul în care punem sita la ieșirea dintr-un sistem, dar nu ne interesează foarte mult ce facem până acolo. Aici este marea problemă, pentru că discutăm la nesfârșit cum facem examenul de intrare la liceu, cum facem bacalaureatul, dar nu discutăm ce se întâmplă până la liceu, ce se întâmplă cu elevii, cu motivația elevilor, cu motivația cadrelor didactice, cu modul de predare, școlile cu toalete în curte, cu școlile supraaglomerate din București în 4-5-9 schimburi.
După aceea, la final, ne interesează doar să verificăm cât mai bine ce se întâmplă. Eu nu spun că nu ar trebui să verificăm, dar asta ar trebui să fie ultimul nostru gest, ultima noastră grijă. Când terminăm totul, știți cum este: ca și când ne apucăm să verificăm o casă înainte să o construim. Noi n-am construit casa, noi nu ne-am uitat să vedem ce facem acolo, cum punem fundația, ce se întâmplă, dar a venit deja inginerul de la final și spune „ar trebui, pe lângă faptul că verificăm casa la nivel structural, trebuie să verificăm și termic, trebuie să verificăm și instalația termică. Bun, dar casa nu există, este în paragină, casa se dărâmă pe noi. Ei, nu-i nimic, vin o grămadă de ingineri să verifice sistemul”. Cam aici suntem. Ne uităm la final, ne uităm să facem o sită din ce în ce mai elaborată, dar nu ne uităm cum construim motivația elevilor pentru școală.
O singură remarcă și mă opresc. Haideți să ne uităm la copiii noștri: s-au schimbat, sunt alt tip de elevi, profesorii au dificultăți, pentru că materia nu mai este la fel de bine racordată, informațiile care ajung în fața elevilor sunt ca acum 30-40 de ani. În schimb, avem alți elevi, profesorii au dificultăți să predea, pentru că și-ar dori să facă lucrurile altfel, dar nu pot. În schimb, la final, haideți să mai punem 2-3-5-9 examene. Ce să nu dăm la toate, până la urmă? De ce să nu dăm la sport, de ce să nu dăm la muzică? Până la urmă, avem inteligențele multiple. De ce nu verificăm tot? Măcar știm un lucru.
Moderatoare: Eu nu spun că e bine cu două examene, cu patru, cu șase, cu opt. Nu acesta este rolul meu aici. Dacă ar fi să discutăm despre această evaluare care se face la sfârșit, cum ar trebui ea făcută în mod corect? Ce examene, câte noțiuni, din câți ani? Este și aceasta o discuție.
Ovidiu Pânișoară: Încă o dată spun, principiul inițial nu este rău. Nu este rău să te apuci să verifici ceva.
Moderatoare: Care dintre ele? Cu 2 examene, cu 4 sau cu 5?
Ovidiu Pânișoară: Cu 9, cu 10, cu 12, cu 17 (examene – n. red.). Nu de aici trebuie să pornim. Noi n-am pornit de unde trebuie. Am pus carul înaintea boilor. Noi nu ne-am uitat ce trebuie să facem, în primul rând, să reconstruim motivația elevilor, pentru că, după aceea, lucrurile sunt simple. Când te duci în fața unor elevi pe care îi obligi să învețe anumite informații, care sunt și depășite, care sunt și greoaie, care sunt și multe, care sunt cum vreți dumneavoastră, de care nu au nevoie mai târziu în viață, de unele nu au nevoie, și te duci în fața elevilor, le ceri sa învețe pe de rost, pentru că multă informație, într-un timp scurt, înseamnă învățare pe de rost, învățare mecanică, care, conform unei legi a învățării mecanice, spune că se uită 80% în opt zile după ce ai învățat. În loc să umblăm aici, noi ne ducem și spunem „ok, o să te prindem că ai greșit, o să-ți demonstrăm că nu știi, o să te verificăm”. Hai să facem invers. Hai să ne asigurăm că acești elevi învață, să ne întoarcem asupra procesului și, la final, aproape că evaluarea va fi un lucru firesc. Evaluarea, în toate cărțile de pedagogie, este un moment de celebrare a cunoștințelor, a verifica ceea ce știe elevul, nu ceea ce nu știe elevul, pentru că ceea ce nu știe este ușor de demonstrat. (….)
Moderator: Domnule profesor, vreau să vă întreb ce se întâmplă cu ceilalți elevi, pentru că aceste examene propuse acum, în noua lege pe care noi o cunoaștem, care a fost publicată pe site-ul Ministerului Educației, acea evaluare națională plus examen de admitere la liceu, la două probe, depinde ce probe alege fiecare instituție de învățământ în parte. Aceste examene au în vedere elita. Ce se întâmplă cu ceilalți copii?
Ovidiu Pânișoară: E o discuție lungă, care arată un pic din mentalitatea noastră, a românilor. Noi totdeauna ne concentrăm pe ceilalți, teoria comparării sociale. Pe noi ne interesează de fiecare dată când vine copilul acasă: „cât ai luat?”, „9”, „ceilalți cât au luat?”. Întotdeauna ne vom compara cu ceilalți, întotdeauna vom pune accentul pe vârfuri, așa am fost obișnuiți de ceva timp încoace.
Moderatoare: Vă gândiți că și aici se va întâmpla la fel? De exemplu, copilul meu poate va alege o formă de admitere la un colegiu național și copilul dumneavoastră poate va alege doar evaluarea națională și repartizare computerizată. Vor fi discuții între noi, unde merge copilul tău, ce face copilul meu?
Ovidiu Pânișoară: Va fi chiar mai mult de atât, mă rog, nu e cazul.
Moderatoare: E doar o discuție ipotetică.
Ovidiu Pânișoară: Normal, evident. Eu mi-am pus totdeauna întrebarea de ce avem noi această tendința să venim din spate și să aducem elemente suplimentare, introducem într-un element ca și când facem o ciorbă și, din când în când, ne gândim: mai avem dulceață prin frigider, hai să punem, poate va fi bine. La un moment dat, s-ar putea să iasă ceva foarte complicat și să nu știm unde am greșit. Cred că intervenția tinerei colege de la Constanța a fost foarte bună, din perspectiva pe care eu o susțin de ceva timp încoace în spațiul public, anume că noi avem nevoie de cercetări în spate atunci când facem schimbări. Facem foarte multe schimbări de ceva timp încoace, nu numai în învățământ. În învățământ cred facem chestia aceasta de aproape 20 și ceva de ani. Facem schimbări pentru că cineva își dorește să schimbe ceva și crede că este bine. S-ar putea să fie corect sau nu. Colega noastră de la Constanța spunea că ar fi trebuit făcut un follow up, să vedem ce s-a întâmplat. Eu spun mai mult de atât. Ar trebui să nu facem schimbări până nu avem siguranța că aceste schimbări măcar sunt bune.
S-a schimbat structura modulară a anului. Eu am spus din prima zi că va fi un eșec, pentru că anumite elemente de cercetare care țin de curba de efort a elevului îmi demonstrau că fragmentarea aceasta fantastică nu va fi una de bună calitate. O să vedeți că va fi un eșec. Când va fi un eșec, cine va deconta acest eșec?
Invers, să facem 4-5 discipline, să fie 2, habar nu am cum este mai bine, pentru că nimeni nu a verificat dacă acest lucru va îmbunătăți. Nu a făcut o microcercetare ca ulterior să dea drumul, în mare, să vadă cum va funcționa mai târziu. Noi facem schimbări și le facem una după alta. Și aici este o mare problemă. Le facem una după alta și nu au coerență, nu au fir logic.
Spunea domnișoara de la Constanța că nu s-a făcut un fallow up, nu s-a verificat ce s-a întâmplat cu calificativele la învățământul primar. Intenția inițială nu a fost rea, dar hai să ne gândim că ne-am mutat pe 4 calificative și, după aceea, trecem la 10, iar trecerea în clasa a V-a a devenit mai dificilă pentru copilul care trebuie să se adapteze la un sistem de notare diferit, ca număr de trepte, dincolo de faptul că, într-adevăr, a pornit de la o perspectivă corectă: că ar trebui ca acel număr de trepte să fie altfel nuanțate pentru o anumită vârstă, când copilul nu are o reprezentare abstractă, nu înțelege nota șase sau șapte, dar înțelege foarte bine cuvântul de „bine” sau de „foarte bine”. De acord, schimbăm un lucru, dar când schimbi un lucru într-un sistem, te uiți să vezi cum afectează celelalte componente. (…)
Moderatoare: Argumentul sindicaliștilor care spun că vreau atât de multe examene, cu subiecte din atât de multe materii, ca să dau importanță și greutate fiecărui profesor în parte, de fapt, fiecărei materii în parte, să învăț de la clasa a V-a până la clasa a VIII-a, în așa fel încât, la sfârșitul clasei a VIII-a, eu să am un nivel destul de mare de pregătire. Acest argument stă în picioare? Evident, este un argument care a fost invocat și în Legea 1/2011, lege propusă de domnul Funeriu la momentul respectiv, prevedere care nu s-a aplicat niciodată.
Ovidiu Pânișoară: Ar fi stat în picioare, cu o singură condiție.
Moderatoare: Să existe studii.
Ovidiu Pânișoară: Nu numai. Mai este ceva aici. Vă aduceți aminte că evaluarea națională la început se făcea într-un echilibru destul de mare și, ușor, a tot scăzut echilibrul notei din școală, față de nota obținută la examenul de evaluare națională.
Moderatoare: Ponderea.
Ovidiu Pânișoară: Ponderea. Problema este de tipul următor. Dacă vreau să văd ce se întâmplă în școală, și ideea nu era deloc rea, pun accentul pe ce se întâmplă în școală, iar, după aceea, urmăresc ca acel copil, nu la două-trei examene la final, unde hai să ne gândim și la presiune, la stres. Multă lume spune: lasă să se obișnuiască copiii cu stresul, ca lumea oricum este stresantă. Le-aș spune acelor părinți, nu cred că sunt părinți, le-aș spune acelor specialiști că nu cred că se simt foarte bine, dacă sunt la un loc de muncă, să vină cineva să îi evalueze, să îi verifice, să le spună ce să facă. Noi nu ne gândim cum să creștem un om care să fie fericit și care să-și facă treaba. Noi vrem doar să-și facă treaba, nu ne interesează starea lui psihologică. Aici este mare greșeală. (…)
1 comment
Principii de bază:
1. Evaluarea națională nu e examen. Evaluarea e evaluare, examenul e examen. Și în Finlanda se dă evaluare națională, dar e o simplă fotografie a unei stări de fapt. Elevul finlandez nu se stresează dacă intră la liceul din spatele blocului, pentru că toate unitățile de învățământ din Finlanda au aceeași calitate educațională. Acolo nu există împărțire între licee bune și licee slabe. Toate sunt bune.
2. După 89, România a fost forțată să treacă de la o educație marxistă la una occidentală. Românii n-au eliminat principiile educației marxiste (materii aglomerate, limbaj academic, competiție acerbă), ci doar au adăugat ce li s-a impus de prin toate comitetele și comițiile pe unde au semnat hârțoage și acorduri. Rezultatul e unul clar: SALATĂ.
EDUCAȚIA ROMÂNEASCĂ E O SALATĂ.