Toți prietenii mei mă întreabă: “Și, cum e cu doi copii? E greu, nu-i așa? Dar cum de ai avut curajul, că nouă parcă ne e frică să mai facem unul.”
Eu mi-am dorit din start doi copii. Minim unul, maxim doi – acesta era “crezul nostru” ca părinți. Întrebarea era când. Înainte de primul copil am așteptat să ne mutăm la casa noastră. Vreo doi ani. Apoi a fost un an de încercări nereușite. Si abia apoi a venit și bebe. Aveam deja 35 de ani.
De fapt, vârsta a fost esențială atunci când am luat hotărârea să facem și al doilea copil. Dacă rămâi însărcinată după vârsta de 35 de ani treci prin mult mai multe testări decât o mămică tânără. Riscurile sunt mai mari. De sindroame, boli etc… În capul meu era numai intervenția de amniocenteza, pe care mulți o recomandă dacă îți ies riscurile crescute la bitest (care riscuri sunt calculate și în funcție de vârsta mamei). Am scăpat de ea!
În cazul meu, argumentele PRO unui al doilea copil, cât mai apropiat de vârsta primului, au fost mai multe decât argumentele CONTRA (diferența între cele două fete este de 2 ani și 2 luni).
Am luat pur și simplu o hârtie și am împărțit-o în două: argumente pro și contra.
Redacția
Ș. L.
Ștefan Lefter
