Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici: N-ar trebui să privim înotul ca pe un privilegiu, ci ca pe un drept. Așa cum ar trebui să știi să alergi, să sari, ar trebui să știi să și înoți / Sunt multe lucruri pe care putem să le integrăm în sistemul educațional

„Înotul nu ar trebui să fie văzut ca un privilegiu, ci ca pe un drept”, spune într-un interviu acordat Edupedu.ro antrenorul Adrian Rădulescu, cel care îl pregătește pe campionul olimpic David Popovici de la vârsta de 10 ani.

Întrebat cum ar putea fi integrat și înotul în sporturile obligatorii la școală, Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, spune că sunt multe „lucruri pe care am putea să le integrăm în sistemul educațional pe partea de sport și de educație fizică” și a dat câteva exemple:

• „Așa cum ar trebui să știi să alergi, să sari, ar trebui să știi să și înoți”, a spus Rădulescu.

El a prezentat și conceptul din alte țări prin care elevul este „autonom acvatic” – adică învață să înoate ca să nu se înece.

Cât privește resursa umană, antrenorului lui David Popovici confirmă datele din Strategia Națională pentru Sport care arată că nu avem suficienți profesori specializați de educație fizică și sport în școli, nu există o infrastructură sportivă adecvată.

El spune însă că “în mod normal, orice absolvent de educație fizică ar trebui să fie capabil, așa cum poate învăța pe copiii școala alergării sau bazele jocurilor de echipă, să poată să-i învețe să și înoate”.

Adrian Rădulescu subliniază că înotul ar trebui împărțit în două categorii – aceea de a ști să înoți pentru a nu te îneca (conceptul de autonom acvatic) și înotul tehnic, de performanță.

• Interviul integral, în format audio, cu antrenorul Adrian Rădulescu, poate fi ascultat și citit integral aici.

Adrian Rădulescu, despre cum ar putea fi integrat înotul în programa școlară:

„Edupedu.ro: Din punct de vedere al sportului și al înotului la școală, în Strategia Națională pentru Sport se menționează că în școlile din România sunt obligatorii doar trei categorii de activități la disciplina educație fizică – gimnastică, jocuri și atletism. Înotul nu face parte dintre aceste sporturi obligatorii. De exemplu, în Franța, elevii pot face înot la școală. Credeți că ar fi necesară integrarea înotului la nivel de școală, de comunitate? Poate bazine de sector, dacă nu în școli? Cum ar putea avea copiii mai ușor acces la bazine?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Sigur că baza materială e un aspect. Noi nu ne putem compara cu Franța. Ei au cu siguranță mult mai multe bazine decât avem noi și atunci accesul e facil. E doar o alegere a comunității din școala respectivă dacă vrea să facă înot la ora de educație fizică. Eu cred că înotul ar trebui împărțit un pic și ar trebui să fim conștienți de faptul că el, pe lângă faptul că e un sport care poate dezvoltă mai mult anumite aspecte psihomotrice, că îți oferă oportunitatea să practici un sport cu care poți rămâne tot restul vieții tale și cu care să încerci să-ți întreții starea de sănătate pe tot parcursul vieții tale, înotul are și un aspect utilitar, aplicativ. Pe bicicletă te urci de bună voie și poți să cazi.

Dar s-ar putea să te trezești în viață cu anumite situații în care, dintr-un motiv sau altul, apa să reprezinte un pericol pentru tine. Și atunci eu l-aș împărți în două aspecte: a fi autonom acvatic, acesta este concept în Vest, de a fi autonom acvatic – pentru că ei nu fac neapărat înot în ideea în care să meargă mai departe către linia de performanță, ci trebuie să dobândească autonomia acvatică. Și în ideea aceasta în primul rând vorbim de prevenția înecului, după care putem să vorbim și de partea efectiv tehnică în care dobândești tehnica de înot.

Edupedu.ro: Deci cumva în programă vedeți inclusă prima parte, partea de a supraviețui, ideea de a învăța să înoți tocmai pentru a nu te îneca?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Da, adică nu e un privilegiu să știi să înoți. N-ar trebui să privim înotul ca fiind un privilegiu, ar trebui să-l privim ca pe un drept și așa cum ar trebui să știi să alergi, să sari, ar trebui să știi să și înoți. Din punctul meu de vedere, așa putem să integrăm mult mai mult. Ar trebui să știi să și schiezi, să și patinezi, poate ar trebui să știi să vâslești și să folosești un caiac. Sunt multe lucruri pe care am putea să le integrăm în sistemul educațional pe partea de sport și de educație fizică.

Edupedu.ro: Ca resursă umană, avem destui antrenori pentru copii?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu cred. Cu siguranță n-avem suficient de mulți oameni în sistemul educațional ca să putem să implementăm un astfel de program. Ar trebui considerabil mai mulți.

Edupedu.ro: Ce ar trebui să aibă un antrenor de înot care să-l poată antrena pe un copil de școală, ce parcurs educațional ar trebui să aibă? Ce diplome?

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: În România există mai multe trase educaționale către profesia aceasta, dar e ceva valabil pentru toate disciplinele sportive. Cu siguranță ar trebui un sistem prin care ele să fie cumva echivalate, normate, cuantificate similar. Însă acest lucru necesită o reformă considerabilă în ceea ce privește sistemul educațional, pe partea aceasta, hai să spunem vocațională, de profesor sau de profesor-antrenor. Nu cred că trebuie să fie o chestie foarte complicată.

Până la urmă, pentru a introduce copiii în zona de autonomie acvatică nu-ți trebuie doctorat. Sunt niște cursuri care se pot face cu maximă lejeritate, atâta timp cât programa și curricula sunt bine structurate. Pentru că nici în străinătate nu toți sunt absolvenți de studii superioare cu specializarea asta. Mulți dintre ei au luat forme educaționale opționale sau au luat cursuri în particular pentru a deveni instructor de înot și fac asta fără niciun fel de problemă.

Edupedu.ro: La noi nu trebuie să ai neapărat licență ca să fii antrenor de înot? 

Adrian Rădulescu, antrenor olimpic de natație: Nu știu să vă spun cu exactitate. În mod normal, absolventul de Educație Fizică și Sport trebuie să treacă prin sporturile acvatice, prin sporturile de apă și ar trebui să dobândească abilitățile, pe de-o parte pentru el, pentru că nu e un secret faptul că nu toți studenții știu să înoate. Și pentru unii lucrurile sunt evidente dacă ei vin dintr-o comunitate în care nu există bazin, dincolo de faptul că au avut poate oportunitatea să meargă la mare sau să meargă la gârlă, după aceea în facultate dobândesc abilitățile respective. În mod normal, orice absolvent de educație fizică ar trebui să fie capabil, așa cum poate învăța pe copiii școala alergării sau bazele jocurilor de echipă, să poată să-i învețe să și înoate”.

Citește și: 

INTERVIU Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici: Dacă ducem copilul la înot, vrem să-l vedem campion, dacă îl ducem la fotbal, vrem să-l vedem Messi. Atunci când traseul nu mai corespunde, intrăm în panică și lucrurile pot aluneca. Mai târziu va avea ecou în viața copilului

Nu avem suficienți profesori specializați de educație fizică și sport în școli, nu există o infrastructură sportivă adecvată și suntem țara europeană cu doar trei sporturi obligatorii la clasă – atletism, jocuri și gimnastică, fără niciunul opțional – probleme identificate în Strategia Națională pentru Sport / Soluțiile sunt însă vagi