Adrian Opre, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației a Universității Babeș Bolyai: Nu îi echipăm pe elevi, în școală, pentru viață, îi echipăm pentru teză, pentru competiția locală, pentru capacitate, pentru Bacalaureat și ne mândrim cu rezultatele lor. Îi pregătim pentru un mediu artificial

Școala nu îi pregătește pe elevi pentru alt mediu decât cel școlar, susține decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Adrian Opre. Acesta a declarat în cadrul conferinței de încheiere a Proiectului ROSE, derulat în sute de licee și mai multe universități, că „nu ne gândim în ce măsură ce facem școală poate să fie transferat realmente sau dacă putem ajuta noi să se facă transferul în planul profesional, extrașcolar, post-școlar, post-universitar”. Lipsa accentului pe aceste competențe a dus la obținerea unor rezultate atât de scăzute la testările PISA, susține decanul.

În ceea ce privește însușirea competențelor transversale, acestea constituie o provocare educațională, în sensul în care sistemul educațional nu a creat un mediu în care elevii să și le poată dezvolta, a spus decanul.

„Este un accent prea slab pe ceea ce numim acum cu multă emfază competențe transversale. Dar oare ne ocupăm noi de aceste competențe? Facem ceva? Aceste 2 provocări au efecte evidente în rezultatele testărilor PISA. Eu sunt ferm convins că, în mare măsură, carențele acestea ne dau scoruri reduse PISA. PISA măsoară transferabilitatea, autonomia, rolul competențelor transversale în potențarea competențelor domeniului specific. Deci nu separat de ele”.

În același timp, lipsa competențelor de acest tip constituie și o provocare profesională profesională, întrucât ele sunt esențiale într-o lume în care oamenii își schimbă constant locurile de muncă și în care inteligența artificială începe să substituie oamenii, a mai punctat Adrian Opre.

„Hai să ne uităm la versatilitatea mediului profesional, care nu-i recentă. E din anii 2000 încoace, ne lovim și noi de ea. Uitați-vă cât de versatil este mediu profesional. Uitați cât de repede oamenii sunt constrânși să schimbe profesia”.

„Să nu mai punem în calcul această imixtiune a  inteligenței artificiale, care are tendința de a ne substitui pe noi, ființele umane. Deci toate lucrurile astea trebuie luate în calcul. E un studiu și nu mai insist pe el, l-au făcut olandezii, care a arătat, pe scurt, că nu e nevoie de încă o licență, nu e nevoie de o conversie de 2 ani, nu e nevoie de un nou masterat. E nevoie de trei luni de zile să te reprofesionalizezi, dacă ești bine echipat pe competențe transversale”, a completat acesta.

Adrian Opre a vorbit și despre alte provocări educaționale la adresa sistemului de învățământ românesc și la care trebui să răspundă cadrele didactice.

„În ceea ce privește provocările educaționale, trebuie să recunoaștem că este o absență evidentă a accentului pe autonomie și transferabilitate în învățământul românesc. Ne ocupăm extrem de mult să echipăm copiii ăștia cu cunoaștere în câteva domenii care ne aparțin și pe care le fetișizăm, dar nu îi învățăm cum să își echipeze autonom cunoașterea, cum să construiască cunoașterea”, a spus el.

„Nu îi echipăm pentru viață, îi echipăm pentru teză, pentru competiția locală, pentru capacitate, pentru Bacalaureat și ne mândrim cu rezultatele lor. Îi pregătim pentru un mediu artificial. Mediul educațional are o anumită artificialitate. El ar trebui să aproximeze cât mai bine realitatea extrașcolară. Din păcate, pierdem acest obiectiv”, a mai adăugat acesta.

Un alt obiectiv pe care sistemul de educație din țara noastră nu a reușit să îl atingă este transferabilitatea, spune decanul: „Nu ne gândim în ce măsură ce facem la școală poate să fie transferat realmente sau dacă putem ajuta noi să se facă transferul în planul profesional, extrașcolar, post-școlar, post-universitar”.

În plus, profesorii nu cunosc în profunzime profilul elevilor și studenților, lucru care este esențial în aceste perioade definitorii din viața lor, a mai subliniat Adrian Opre.

„Prea puțin se cunoaște de către corpul profesoral profilul acesta specific al lor. Să nu uităm că perioada adolescenței și cea a ceea ce azi numim adultul emergent – adică adultul în devenire, asta e studentul – sunt cele mai controversate perioade ontogenetice din punct de vede psihologic, pedagogic și social. Dacă nu ținem seama de lucrurile acestea, noi suntem perdanți”.

Redăm explicațiile integrale ale lui Adrian Opre, decan al Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul UBB Cluj:

Adrian Opre: „Trebuie să fim atenți la două categorii de provocări care ne vizează explicit în ultimii 20-30 de ani. Pe de-o parte: avem aceste provocări educaționale, sunt numeroase. Avem, apoi, provocări profesionale. Eu o să selectez doar câteva dintre ele.

În ceea ce privește provocările educaționale, trebuie să recunoaștem că este o absență evidentă a accentului pe autonomie și transferabilitate în învățământul românesc. Ne ocupăm extrem de mult să echipăm copiii ăștia cu cunoaștere în câteva domenii care ne aparțin și pe le fetișizăm, dar nu îi învățăm cum să își echipeze autonom cunoașterea, cum să construiască cunoașterea. Nu îi echipăm pentru viață, îi echipăm pentru teză, pentru competiția locală, pentru capacitate, pentru Bacalaureat și ne mândrim cu rezultatele lor. Îi pregătim pentru un mediu artificial. Mediul educațional are o anumită artificialitate. El ar trebui să aproximeze cât mai bine realitatea extrașcolară. Din păcate, pierdem acest obiectiv. Pierdem și transferabilitatea. Nu ne gândim în ce măsură ce facem școală poate să fie transferat realmente sau dacă putem ajuta noi să se facă transferul în planul profesional, extrașcolar, post-școlar, post-universitar.

Este un accent prea slab pe ceea ce numim acum cu multă emfază competențe transversale. Dar oare ne ocupăm noi de aceste competențe? Facem ceva? Aceste 2 provocări au efecte evidente în rezultatele testărilor PISA. Eu sunt ferm convins că, în mare măsură, carențele acestea ne dau scoruri reduse PISA. PISA măsoară transferabilitatea, autonomia, rolul competențelor transversale în potențarea competențelor domeniului specific. Deci nu separat de ele. Nu este o decupare a realității educaționale sau a copilului. Nu îl luăm noi în [în registrul] emoțional sau îl luați dvs. pe chimie, fizică, matematică, istorie etc. Aici e un tandem foarte important, trebuie să le potențăm reciproc.

Și o a treia și ultima problemă în plan educațional este o cunoaștere, din păcate, superficială a profilului psihopedagogic și social a adolescentului și a tânărului. Prea puțin se cunoaște de către corpul profesoral profilul acesta specific al lor. Să nu uităm că perioada adolescenței și cea a ceea ce azi numim adultul emergent – adică adultul în devenire, asta e studentul – sunt cele mai controversate perioade ontogenetice din punct de vede psihologic, pedagogic și social. Dacă nu ținem seama de lucrurile acestea, noi suntem perdanți. Să nu uităm că în aceste perioade se produc niște schimbări profunde la nivelul lor. Am putea spune că e chiar o metamorfoză a tinerilor și adolescenților la nivel structural și funcțional: se schimbă biologic, psihic, moral, altitudinal. Prin urmare, aș considera că e mai mult decât recomandabil ca noi, toți actorii implicați în monitorizarea evoluției adolescentului, tânărului, adică părintele, cadrul didactic, consilierul și toți ceilalți implicați direct și indirect, să acordăm o importanță mai mare acestor aspecte și, mai ales, să le gândim în raport cu opțiunea vocațională. Este o criză identitară severă, este o criză vocațională foarte severă. Să fim conștienți de ea!

În ceea ce privește provocările profesionale, sunt de menționat 2 aspecte. Hai să ne uităm la versatilitatea mediului profesional, care nu-i recentă. E din anii 2000 încoace, ne lovim și noi de ea. Uitați-vă cât de versatil este mediu profesional. Uitați cât de repede oamenii sunt constrânși să schimbe profesia. Aceeași unitate UMPFE [N. red. Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Europeană] s-a implicat și în proiectul PIR [N. red. Proiectul pentru Învățământul Rural] și în proiectul de conversie și am lucrat împreună mulți ani, de atunci mă știu cu această echipă minunată. Am lucrat în acele proiecte, în care am văzut ce înseamnă nevoia de conversie, dar de ce conversie? Hai să vedem lupta acelora care dau încă o licență, încă două masterate. Adică consumă timp și bani ca să se adapteze unei înalte versatilități profesionale. Doare lucrul acesta.

Să nu mai punem în calcul această imixtiune a  inteligenței artificiale, care are tendința de a ne substitui pe noi, ființele umane. Deci toate lucrurile astea trebuie luate în calcul. E un studiu și nu mai insist pe el, l-au făcut olandezii, care a arătat, pe scurt, că nu e nevoie de încă o licență, nu e nevoie de o conversie de 2 ani, nu e nevoie de un nou masterat. E nevoie de trei luni de zile să te reprofesionalizezi, dacă ești bine echipat pe competențe transversale. E un studiu bine citat, e un studiu bine argumentat. Să nu mai risipim resurse, adesea, pe programe care nu au o fundamentare serioasă în acest sens. Competențele transversale pe care le pomenim noi sunt multe: cele informatice, cele lingvistice, cele cognitive, de raționament, de decizie, rezolvare de probleme, de leadership, și, nu în ultimul rând, abilități de dezvoltare personală și competențe socio-emoționale. Și chiar accentuez abilități de dezvoltare personală. Ne uităm nu numai la cât s-a dezvoltat omul, ci ne uităm la cum se poate el dezvolta pe sine însuși în acest sens”.

VIDEO Conferința ROSE, Sesiunea 4 – Ghiduri pedagogice pentru licee și universități: