În viața mea de adult nu sunt mare cititor de proză scurtă, recunosc (ca majoritatea românilor, din câte îmi amintesc parcă văzusem remarca asta pe undeva). În schimb, când e vorba de texte pentru copii, ador poveștile scurte! Mi se pare că un volum de povești e, așa, ca o cutie de bomboane de ciocolată – poți pur și simplu să o deschizi, să iei una la întâmplare și să te bucuri de ea, fără să trebuiască să începi neapărat de la începutul cutiei, fără să fii obligat să termini cutia, fără să ai nevoie de cine știe ce investiție de timp. Little pockets of sunshine, cam asta sunt volumele de povestiri pentru mine.
Azi am pentru voi o listă de cărți de povești care îndeplinesc toate criteriile mele de delicioșenie, adică:
- sunt moderne / contemporane (dacă nu mereu în fapt / conținut, sigur în vorbă / stil)
- sunt scurte, de cel mult câteva pagini, adică durează mai puțin de 7-8 minute pe povestire să le citești cu voce tare (nu m-am cronometrat, așa estimez eu)
- sunt… neașteptate, au ceva random, surprinzător, suprarealist uneori, ceva care te lasă cu gura căscată, ori de uimire ori de râs
- sunt scrise într-un stil simplu, curgător, firesc, exact cum un povestitor iscusit le-ar inventa pe loc pentru copiii care îl ascultă cu urechile larg deschise 😍
”Povești care te trag de mânecă”, Adriana Ștefan, ilustrații de Bianca Bratu, Humanitas Junior. Pe Adriana am cunoscut-o acum câțiva ani la librărie întâi în calitate de mamă de cititori, apoi de scriitoare. (Ba chiar am înregistrat și un interviu cu ea! 😍) Adriana este acel gen de persoană care își urmează pasiunea în tăcere, ani după ani (scrie de cel puțin 4 ani povești pe dridriana.ro), apoi este remarcată de cineva (în cazul ei, editura Humanitas) și ne mirăm cu toții de unde a apărut acest nou autor minunat.
Poveștile care te trag de mânecă sunt 21 de texte jucăușe care se distrează cu imaginația noastră în toate felurile posibile. Citim o scrisoare de la omul de zăpadă care a ajuns în tabăra de vară, îi ținem pumnii micuței prepoziții Pe, care a decis să sară din dicționar și să-și impună locul (uneori uitat!) alături de Care, facem cunoștință cu Muhaha, cel mai vestit pirat-de-frigider (care o să vă mânânce ultima felie de tort dacă nu sunteți atenți!)… ce mai, fiecare pagină te trage de mânecă să mai descoperi o vignetă-surpriză. Ba chiar – maxima îndrăzneală! – cartea are și neobrăzarea să ne spună clar că n-avem șanse să scăpăm din mrejele ei irezistibile. După cum puteți afla și voi într-un fragment audio din povestea Dragă Cititorule, aici.
Vârsta recomandată de editură: 8+ ani.
Și încă un lucru: deși toate poveștile sunt foarte simpatice și amuzante, e și una la care am plâns (literalmente): Și atunci părul a fost albastru. Pentru că e o poveste foarte optimistă și luminoasă care începe de la o situație foarte tristă, și la happy ending am plâns, aia e.
(Mai am un super tip de la Adriana despre cum să crești cititori, pe care mi l-a spus în interviul de mai sus și vi-l spun și eu vouă la finalul newsletterului 😉)
Poveștile cele mai bune pentru copii, din punctul meu de vedere, nu sună ca niște povești scrise de un adult pentru niște copii, „de sus în jos”. Ci sună ca niște povești inventate de un copil cu foarte multă imaginație pentru prietenii lui (beneficiind de vocabularul mai dezvoltat al adultului :)). Și ca să reușești să scrii așa, eu cred că trebuie să ai abilitatea (foarte rară la adulți!) să te întorci nu neapărat în mintea, ci în sufletul și imaginația copilului. Să ai același sense of play, să interpretezi lumea în toate dimensiunile în care ea poate fi interpretată, așa cum poate orice copil de până în 8-9 ani. Nu cred că e un talent care se poate învăța, precum tehnicile de scris, ci mai degrabă o calitate înnăscută pe care unii oameni mari pur și simplu o au. Alții nu – and that’s ok.
Un copil mare și cu darul scrisului a fost în mod sigur și Octav Pancu-Iași (1929-1975). Eu nu-mi amintesc să-l fi citit în copilărie* (acum că mă gândesc mai bine la mine acasă erau în cea mai mare parte cărți pentru adulți, nu literatură kinder), l-am descoperit în ultimii ani și mi se pare că ar trebui obligatoriu să existe în toate bibliotecile din toate casele. Povestirile și schițele lui sunt mici bijuterii pe care noi, adulții, poate le-am numi suprarealiste, dar pentru imaginația unui copil sunt extrem de naturale.
Pentru că doar un copil ar putea hotărî…
… că n-are rost ca o capră să aibă trei iezi, mai bine un ied să aibă 3 capre și să fie ultrarăsfățat;
… că te poți juca v-ați ascunselea cu vântul;
… că atunci când te duci la școală ai șapte ani, și dacă te duc mama și tata, înseamnă că și ei au șapte ani;
… că poate nu există doar Albă-ca-Zăpada, ci și Albastră-ca-Cerneala care se refugiază în casa celor Șapte Murdărici.
În lumea acestui autor nimic nu e ca în lumea noastră, a celor care au rămas fixați în legile exacte ale fizicii, matematicii și poate chiar ale gramaticii :)) – iar cea mai suprinzătoare parte nu este că toată lumea adulților e băgată într-o cutie și zguduită zdravăn, ci că rezultatul este fantastic de natural și muzical, ca o simfonie fără niciun dezacord.
Din păcate acest autor e cam greu de găsit pe piață, așa că vă recomand să urmăriți stocul de la Cărturești. Eu am două volume:
Făt-Frumos când era mic, editura Agora. Conține 51 (sper că am numărat corect) povestiri accesibile pentru 8+ ani, aș zice. Ar fi meritat o ediție mult mai frumoasă, pentru că fizic nu-mi place nimic la cartea asta – nici coperta, nici hârtia, nici fontul, nimic. Dar asta e viața, uneori mai treci peste exterior și te uiți la suflet :))
Țaraundevinerierajoi, editura ASCR (Editura Asociației de Științe Cognitive din România) – un volum editat cu, evident, mai multă atenție și iubire, ilustrat de Maria Brudașcă. Este împărțit în 2 părți: 3-7 ani / 7-12 ani, iar fiecare parte conține 27 de povești. Dacă îl vedeți pe undeva, cumpărați-l pe loc, nu veți regreta!
Citește integral cele 5+1 recomandări ale Anei Sipciu pe platforma Asteroidul B612
Ana Sipciu este fondatoarea librăriei pentru copii și adolescenți Asteroidul B612 și organizatoare de evenimente de carte pentru publicul mic