După mai bine de un an de la publicarea propunerii de regulament privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete, ca parte a Planului Industrial al Pactului Verde European, Comisia Europeană a adoptat recent, prin votul Consiliului European, documentul numit Regulamentul Net-Zero Industry Act. Imediat după votul final, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a salutat adoptarea, spunând că UE are acum un mediu de reglementare care permite extinderea rapidă a producției de tehnologii curate. „Documentul creează cele mai bune condiții pentru acele sectoare din industrie care sunt esențiale pentru atingerea obiectivului zero emisii nete până în 2050”, a precizat Ursula von der Leyen.
Adoptarea Regulamentului va duce la reducerea dependenței consumatorilor europeni de combustibili fosili, cât și a nevoii de a achiziționa tehnologii curate de la producători din afara Uniunii. Obiectivul său principal este crearea unui sistem energetic mai sigur, cu surse de energie la prețuri accesibile și produse domestic, care să înlocuiască importurile de combustibili fosili.
Potrivit comunicatului de presă emis de Comisia Europeană, Regulamentul Net-Zero Industry Act conține patru linii de acțiune. Prima impune ca, până în 2030, să crească capacitatea de producție a tehnologiilor strategice net-zero până la cel puțin 40% din nevoile anuale ale UE, iar capacitatea anuală de injectare în siturile geologice de stocare a CO2 să atingă ținta de 50 de milioane de tone de CO2. Măsura vine în sprijinul proiectelor de captare și stocare a carbonului și stimulează creșterea numărul siturilor de stocare în Europa.
Cea de-a doua linie de acțiune se referă la simplificarea și accelerarea procedurilor de autorizare și achiziție pentru tehnologii curate, dar și a licitațiilor pentru utilizarea energiei regenerabile, în cadrul cărora autoritățile publice vor ține cont de criterii ca durabilitatea, reziliența și securitatea cibernetică. Statele Membre vor prioritiza producerea de tehnologii solare fotovoltaice și termosolare, tehnologii eoliene din domeniul energiei din surse regenerabile (onshore și offshore), tehnologii din domeniul bateriilor/stocării, pompe de căldură și tehnologii energetice geotermale, electrolizoare și pile de combustie, tehnologii durabile pe bază de biogaz/biometan, tehnologii din domeniul rețelelor electrice și tehnologii de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC). Este acum încurajată depunerea de proiecte strategice, cu statut de prioritate la nivel național, termene de autorizare mai scurte și proceduri simplificate.
Cea de-a treia măsură prevede ca, în cazul în care investesc în producerea de tehnologii net zero și în decarbonizare, industriile consumatoare de energie – cea producătoare de oțel, industria chimică sau cea producătoare de ciment -, să beneficieze și ele de sprijin. Crearea de „coridoare net zero” va facilita crearea de clustere regionale de activitate industrială net-zero în UE.
Cea de-a patra linie de acțiune se referă la viitoarele investiții în educație, formare și inovare, concretizate prin înființarea Academiilor Industriei Net-Zero. În aceste academii, timp de trei ani, vor putea fi instruite 100.000 de persoane, ale căror calificări profesionale vor fi recunoscute reciproc de către statele UE. Vor fi stabilite și spații de testare în materie de reglementare pentru tehnologii inovatoare net zero. În plus, va fi creată Platforma Net-Zero Europa, care va servi drept centru de coordonare, unde Comisia și țările UE vor putea dezbate, face schimb de date și strânge informații de la părțile interesate.
Regulamentul urmează să intre în vigoare la o zi după publicarea în Jurnalul Oficial, care este așteptată să aibă loc spre sfârșitul lunii iunie.
Cât de importante sunt măsurile pe care Regulamentul Net Zero Industry Act le conține
Pentru a înțelege mai bine importanța acestor măsuri, am stat de vorbă cu Alexandra-Constanța Dudu, doctor în geologie, șefa Colectivului de stocare geologică a CO2 din GeoEcoMar.
Reporter: Ce este stocarea geologică a dioxidului de carbon și cât de importantă este ea în contextul Regulamentului Net Zero Industry Act?
Alexandra-Constanța Dudu: Tehnologia de captare și stocare a carbonului presupune captarea dioxidului de carbon de la o sursă industrială de emisii sau direct din atmosferă, transportul, injecția și stocarea lui în mediul geologic de adâncime adecvat, și anume la mai mult de 800 de metri adâncime. Prin tehnologia de captare industrială, dioxidul de carbon este „prins” înainte să fie eliberat în aer, ca apoi să fie transportat prin conducte – în cisterne, pe căi ferate sau vapoare specializate. El este stocat adânc în subteran, în formațiuni de roci poroase. Acestea sunt același tip de formațiuni de roci în care se găsesc zăcăminte de petrol și gaze, deci putem spune că locul i se potrivește de minune. Atâta timp cât dioxidul de carbon stocat și nu este eliberat în aer, el nu se mai poate contribui la efectul de seră global.
Mă întrebați de ce este importantă stocarea geologică a CO2 în contextul adoptării Regulamentului Net Zero Industry Act. Răspunsul este că, pentru prima oară, se pune accent pe stocare, iar acest lucru înseamnă că vor fi stabilite capacitățile efective și vor fi identificate concret siturile de stocare viabile a nivelul UE. Până acum, la nivel pan-european, s-a făcut doar o estimare teoretică a capacității geologice totale de stocare a CO2. Această estimare teoretică a fost făcută în cadrul proiectelor europene EUGeoCapacity și CO2Stop, în care GeoEcoMar a fost partener și singurul furnizor de date pentru România. De fapt, EUGeoCapacity a fost și primul proiect european la care am participat din toată cariera mea.
Reporter: Credeți că adoptarea Regulamentului va duce cu adevărat la limitarea dependenței de combustibili fosili și, astfel, va contribui la atingerea obiectivului UE de zero emisii nete până în 2050?
Alexandra-Constanța Dudu: Cred că adoptarea Regulamentului este un pas absolut necesar pentru atingerea obiectivului zero emisii. Trebuie să ne reamintim, că, indiferent de contextul geopolitic, dependența de combustibili fosili trebuie eliminată treptat, dar ferm. Viitorul este cel al tehnologiilor curate, zero emisii, iar prin regulamentul adoptat, Comisia își arată clar sprijinul pentru aceste tehnologii. Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene și pentru prima dată de la apariția conceptului de captare și stocare a carbonului în Europa, care a început în Norvegia în 1996 cu injecția a o megatonă de CO2 pe an, în cadrul proiectului Sleipner din Marea Nordului, proiectele CCS sunt desemnate proiecte strategice pentru reducerea drastică a emisiilor și îndeplinirea țintelor climatice.
Reporter: În document este stipulat că, până în 2030, capacitatea anuală de injectare în siturile geologice de stocare a CO2 trebuie să atingă ținta de 50 de milioane de tone de CO2, sprijinind astfel proiectele de captare și stocare a carbonului și stimulând creșterea numărul siturilor de stocare a CO2 în Europa. Este acest lucru fezabil?
Alexandra-Constanța Dudu: Da, acest lucru este cu adevărat fezabil. Europa trebuie doar să-și concentreze eforturile și în această direcție și, de ce nu, să încerce să recupereze decalajul din domeniu față de Statele Unite ale Americii, unde tehnologia CCS beneficiază de un mare sprijin în implementare, inclusiv prin măsuri fiscale. Nu trebuie să uităm că în Europa a existat și există o intensă activitate de cercetare în domeniu și în plus există deja proiecte care se desfășoară cu succes de mulți ani. Amintesc aici proiectele norvegiene Sleipner și Snohvit, dar și de Centrul de cercetări al tehnologiilor de captare de la Mongstad, în care echipe din toată lumea pot testa tehnologii de captare beneficiind de infrastructura subvenționată de Guvernul Norvegiei. De asemenea, în urma proiectelor de cercetare pan-europene în domeniul stocării geologice a CO2, precum EUgeoCapacity sau CO2Stop, Europa are suficientă capacitate de stocare pentru mult mai mult de 50 Mt.
Reporter: De ce are nevoie România de măsurile incluse în Regulamentul Net Zero Industry Act?
Alexandra-Constanța Dudu: România are nevoie de stimularea implementării strategiei zero emisii în sectorul industrial. Această trecere nu poate decât să favorizeze creșterea și revitalizarea industriei. În ultimii ani, am asistat la un declin extrem de accentuat al industriei românești. Între cauzele acestui declin se numără și tranziția către zero emisii, care este în sine o mare provocare, scumpirea certificatelor de emisii, dar și pierderea avantajelor pe piață, în care există și companii din afara Uniunii Europene, cu produse mai ieftine, a căror amprentă de carbon nu este monetizată.
Reporter: Aprobarea Regulamentul Net Zero Industry Act înseamnă că România trebuie să investească masiv în derularea de proiecte de instalații de captare și stocare a CO2. Cota României este de 9 milioane de tone pe an, din cele 50 ale întregii Uniuni Europene, a doua cea mai mare cotă din UE, după cea a Olandei. Stabilirea acestei cote ține de faptul că România extrage de multă vreme petrol și gaze și, astfel, a emis mai mult CO2 decât alte state europene. Ce efecte va avea adoptarea Regulamentului asupra producătorilor autohtoni de petrol și gaze?
Alexandra-Constanța Dudu: Pentru a-și îndeplini contribuția alocată, va trebui ca producătorii autohtoni de petrol și gaze să investească în realizarea de proiecte de stocare geologică a CO2 aici în țară sau să investească în crearea de capacități de stocare în afara țării. Dar cel mai probabil vor alege să investească în țară, așa cum e și normal. Avem o istorie de mai bine de 160 de explorare și exploatare a hidrocarburilor, să nu uităm că suntem de fapt a doua țară din istorie producătoare de petrol după Statele Unite. Desigur, producătorii autohtoni de petrol și gaze pot beneficia de sprijinul nostru, al comunității de cercetare în domeniul stocării geologice, activă de la începutul anilor 2000. În plus, bazându-ne și pe experiențele recente dobândite prin participarea în multe proiecte de cercetare internaționale din domeniu, acum îi putem sprijini și cu partea de monitorizare a siturilor de stocare a CO2, o parte extrem de importantă a unui proiect de stocare.
În prezent GeoEcoMar este implicat în dezvoltarea unei metodologii de monitorizare de mediu testată pe analogi naturali ai stocării, în cadrul proiectului PN 23 30 04 04 –„Dezvoltarea unei metodologii de monitorizare de mediu pentru potențialele situri de stocare de CO2 din România”, din cadrul Programului nucleu, finanțat de Ministerul Cercetării, Digitalizării și Inovării. Metodologia nou creată va fi particularizată pe situri de stocare onshore din România. E important de subliniat faptul că monitorizarea de mediu este cel mai bun instrument de a demonstra publicului larg siguranța stocării și preocupările operatorului de stocare pentru aceasta. Riscurile de mediu ale stocării sunt mici, dacă situl de stocare este selectat și caracterizat conform cerințelor legislative și conform celor mai bune practice din industrie. Acest lucru a fost demonstrat anterior în multe proiecte de cercetare internaționale, și aici aș vrea să amintesc proiectul RISCS „Research into Impacts and Safety in CO2 Storage”. Riscurile trebuie investigate și trebuie să conducă la elaborarea planurilor de monitorizare. De fapt, aceste planuri de monitorizare sunt solicitate încă din faza de obținere a autorizației de stocare, se bazează pe analiza de risc și sunt făcute să detecteze orice deviere față de normal înregistrată în cadrul proiectului. Pentru orice deviere detectată, oricât de mică, există măsuri prin care se intervine pentru aducerea la normal a operațiunilor de injecție și stocare.
Reporter: La șase luni de la publicarea Legii în Jurnalul Oficial, Guvernul român trebuie să prezinte la Bruxelles proiectele sale de stocare a CO2 prin care să demonstreze că va atinge ținta de stocare pană anului 2030. Cum poate România implementa proiecte care să ducă la captarea și stocarea a 9 milioane de tone de CO2 pe an?
Alexandra-Constanța Dudu: România trebuie să se bazeze pe cunoștințele pe care le-a acumulat până acum din cercetarea în domeniul CCS, din experiența în exploatarea hidrocarburilor, din cunoașterea aprofundată a subsolului. Practic, există foarte multă cunoaștere care trebuie valorificată, nu numai acum, ci și în general. Marea problemă de care noi, cercetătorii în geologie, ne-am lovit de foarte multe ori este accesul la această cunoaștere, accesul la date. Sper ca acest lucru să se schimbe. De fapt, pe lângă stimularea demarării unor proiecte reale de stocare în țară, mă aștept să avem acces la mai multe date decât până acum, date care să ne permită să intensificăm cercetările, să venim cu soluții viabile de stocare, nu doar cu capacități teoretice și cu multe aproximări și estimări.
Să ne amintim de GETICA CCS, un proiect demonstrativ de CCS demarat de GeoEcoMar, ce își propunea în 2010-2012 captarea și stocarea a 1,5 Mt de CO2 emis de centrala Turceni. Pentru acest proiect a fost făcut și un studiu de fezabilitate, iar pentru proiect a fost făcută o aplicație pentru fondurile NER 300, precursor al programului actual Innovation Fund. Din păcate proiectul a pierdut susținerea guvernamentală și financiară și a fost sistat pe o perioadă nedeterminată, Un simplu calcul ne arată că pentru a atinge ținta de 9 milioane de tone de CO2 pe an, în România sunt necesare 6 proiecte de talia GETICA CCS.
___
Analiza este realizată de specialiștii Ruxandra Zamfir și Alexandra-Constanța Dudu, de la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar.
Redacția
Matei Pop
Raluca Pantazi