„De ce ți-e teamă de efectele pe care le-ar avea emoțiile? Anxietatea, de exemplu, sau tristețea. Poate că nu e chiar așa cum crezi”, spune Andrei Miu, profesor universitar de neuroștiințe cognitive, în cadrul podcastului Vast and Curios cu Andreea Roșca, în care explică aspectele care stau la baza maturizării emoționale și cum îi pot ajuta părinții pe adolescenți să înțeleagă că „emoțiile nu apar din senin, se bazează pe ce gândești despre situația în care ești”.
„Anxietatea înainte de un examen e naturală, întrebare este ce faci cu ea. Sunt studii care arată că dacă interpretezi anxietatea ca pe un semn de mobilizare, mai degrabă decât ca pe un semn de amenințare, asta se va asocia și cu performanță cognitivă mai bună”, spune Andrei Miu.
Fondator și director al Laboratorului de Neuroștiințe Cognitive de la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, conducător de doctorat în cadrul Școlii Doctorale „Psihologie Cognitivă Aplicată”, Andrei Miu a fost visiting research fellow la Stanford Psychophysiology Laboratory, SUA, în 2009-2010, este doctor în Psihologie, titlu obținut la UBB cu distincția Summa cum Laude, a absolvit masteratul în Medicină Moleculară şi Neuroştiinţe la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca, după ce și-a finalizat ca șef de promoție studiile de licență în Psihologie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Cercetătorul Andrei Miu este el însuși inițiator al Podcastului de Neuroștiințe.
Maturizarea emoțională a adolescenților: creierul începe să reacționeze mai mult la stimulii sociali
Sunt două aspecte care stau la baza maturizării, reglării emoționale, potrivit lui Andrei Miu: „Există o parte biologică și ține de maturizarea circuitelor nervoase care sunt esențiale pentru reglarea emoțională. Procesul acesta se întâmplă până spre sfârșitul adolescenței. Până la sfârșitul adolescenței, până când individul devine adult și funcționează ca un adult, creierul nu e pregătit, pentru că nu are competența biologică de a controla emoțiile.
O altă parte a procesului de maturizare a reglării emoționale ține de cunoștințe și deprinderi pe care le învățăm pe parcursul copilăriei și mai ales al adolescenței de la cei din jurul nostru, prin modelare și prin instruire verbală, conversație. Cineva îți explică ce face ca să-și controleze emoțiile mai bine într-o anumită situație, înaintea unui examen sau în conversație cu cineva important. Or treaba asta trebuie să fie făcută de părinți și de adulții apropiați adolescenților”.
„Începutul adolescenței este marcat de pubertate, când sub influența hormonilor sexuali creierul începe să reacționeze mai mult la stimulii sociali. Adolescenții încep să fie mult mai interesați de recompense simbolice, de atenția celor din jur, de bani, de o grămadă de recompense care până atunci nu aveau nicio valoare sau aveau una mult mai mică. Deci, adolescența debutează cu o creștere a reactivității emoționale pentru stimulii sociali și implicit și o nevoie de a regla aceste emoții”, explică Andrei Miu, unul dintre pionierii români în domeniul neuroștiinței, în interviul acordat Andreei Roșca.
„Cred că părinții pot să îi ajute pe copii să înțeleagă că emoțiile nu apar din senin. Ele se bazează pe ce gândești despre situația în care ești. Trebuie să-i ajute pe copii să descopere ce din felul în care au interpretat situația le-a produs emoția respectivă. Sigur ar trebui să îl ajuți pe copil să-și dea seama dacă emoția respectivă riscă să-l încurce sau trebuie să o lase să se consume, pentru că nu implică niciun cost. Depinde de situație. De exemplu, dacă un copil este îngrijorat că data trecută, când a avut teză, tremura din toate încheieturile și se gândește că de data asta e examen de bacalaureat sau un examen foarte important și o să se întâmple la fel și n-o să se poată concentra, părintele trebuie să-l ajute să evalueze șansele ca dacă ia naștere emoția asta chiar să-l încurce. Și poate să se lucreze chiar la felul în care e interpretată propria emoție”, spune Andrei Miu.
Părinții îi pot ajuta pe copii să înțeleagă că anxietatea înainte de un examen e naturală.
„Ești în fața unei situații care e importantă pentru tine, indubitabil. Te-ai pregătit pentru acea situație, poate luni de zile, deci totul arată că e o situație importantă. E normal să ai o astfel de emoție, dar întrebare este ce faci cu ea. Îți semnalizează că nu ești pregătit pentru situația respectivă sau din contră? Sunt studii care arată că dacă interpretezi anxietatea ca pe un semn că ești amenințat, că nu ești pregătit pentru situația care urmează, acest lucru se asociază cu o grămadă de costuri și dacă interpreteze această emoție ca fiind un semn că, din contră, ești pregătit, te-ai mobilizat pentru a face față acestei încercări și că asta îți arată de fapt anxietatea, asta te ajută. Dacă interpretezi anxietatea ca pe un semn de mobilizare, mai degrabă decât ca pe un semn de amenințare, asta se va asocia și cu performanță cognitivă mai bună și cu reactivitate fiziologică în parametri normali și cu o grămadă de beneficii.
De ce ți-e teamă de efectele pe care le-ar avea emoțiile? Anxietatea, de exemplu, sau tristețea? Poate că nu e chiar așa cum crezi. Poate că emoțiile acestea sunt acolo ca să semnalizeze ceva ce deja știi și șansele lor de a îți altera performanța, de a-ți afecta atenția sau capacitatea de a-ți aduce aminte ceva în situația care urmează nu sunt atât de mari”, spune Andrei Miu.
Emoții și rațiune – Perspectiva pe care o dau cercetările de psihologie și de neuroștiință
„Emoțiile sunt parte integrantă din viața noastră psihică. N-avem cum să le eliminăm. Este o iluzie să credem că nu avem emoții. În relațiile sociale, de la serviciu și de acasă sunt absolut esențiale. Sunt o parte integrantă a șanselor noastre de a fi fericiți ca indivizi. Emoțiile sunt foarte utile și pentru performanța cognitivă, ne informează în situații cu grad mare de incertitudine. Sunt parte din procesul care poate părea exclusiv rațional, dar nu este, procesul prin care luăm o decizie complicată, costuri și beneficii”, a mai precizat profesorul Andrei Miu.
___
Cine este Andrei Miu
Andrei C. Miu este profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la
Departamentul de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea
Babeș-Bolyai. A înființat și conduce Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive, unul din cele mai active grupuri de cercetare din acest domeniu. Cercetările sale despre emoții au fost publicate în numeroase reviste de specialitate internaționale, profesorul Miu fiind, conform evaluărilor scientometrice, unul din psihologii români cu mare vizibilitate internațională.
Unul din proiectele sale recente este Registrul Gemenilor Români, prin care încearcă să încurajeze cercetările de genetică comportamentală din țara noastră. Cea mai recentă carte a sa este „Genes, Brain and Emotions. Interdisciplinary and Translational Perspectives”, publicată la Oxford University Press din SUA. A fost Fulbright Visiting Researcher la Stanford Psychophysiology Laboratory din cadrul Stanford University, SUA, în 2009.
Este doctor în psihologie, titlu obținut cu Summa cum Laude în 2007 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. – Descarcă de aici CV-ul lui Andrei Miu
Foto: © Iakov Filimonov | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.
3 comments
>> dacă interpretezi anxietatea ca pe un semn de mobilizare
Am trait sa o aud si pe asta :)). Deci tine de interpretare ?!
Deci nu trebuie sa faci o pauza si sa intelegi de unde ti se trage emotia. (probabil mai curand de la o nevoie nesatisfacuta, de la o lipsa, decat de la nu stiu ce gand negativ). Ignori mesajul si ii dai o interpretare care iti convine? Foarte cool ahahaha.
Da. De exemplu, în studiul de mai jos, cei care au interpretat pozitiv anxietatea pe care o simțeau au avut performanțe mai bune decât cei care au interpretat-o negativ. Sunt multe studii care arată că interpretarea ei (ca “facilitating” sau “debilitating”) afectează cât de bine reușești să te concentrezi și cât de bine reușești să mobilizezi resursele necesare ca să ai o performanță bună.
Neil, R., Wilson, K., Mellalieu, S. D., Hanton, S., & Taylor, J. (2012). Competitive anxiety intensity and interpretation: A two-study investigation into their relationship with performance. International Journal of Sport and Exercise Psychology, 10(2), 96-111.
Mda, s-a dus dracu’ inteligenta emotionala :)). Aruncatorii de ciocan si jucatorii de rugby au gasit o metoda mai eficienta :)).