Școala exclusiv online s-a transformat în cazul multor elevi într-o “goană de-a obține informația scrisă, din cauza incapacității unor cadre didactice și a unor școli de a le pune la dipoziție resursele în format digital”. “O să fie un dezastru în scurt timp”, spune pentru Edupedu.ro expertul în educație digitală Adina Roșca, la bază profesor psihopedagog absolvent al Universității Babeș-Bolyai. Astăzi se încheie prima săptămână din anul școlar 2020-2021 în care școlile din România s-au închis pentru toți cei 2,9 milioane de elevi. Ce înseamnă, pentru copii și pentru școala românească, educația online repetată după închiderea din 11 martie 2020?
“O să fie foarte afectate liceele vocaționale, unde la muzică, de exemplu, nu se poate face predarea unui instrument prin internet. O să fie afectați elevii din anii terminali, dar nici măcar atât de mult ca cei care acumulează lacunele care îi împiedică să înțeleagă mai departe noi noțiuni. Vorbim despre lacunele adunate deja de un an de zile, de competențele pe care le dobândește copilul într-un an școlar, nu de cunoștințele teoretice. Motricitatea lor, abilitățile lor sunt afectate“, a declarat pentru Edupedu.ro expertul educațional.
Foto: Arhivă personală
Adina Roșca este expert în educație digitală, la bază profesor psihopedagog absolvent al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – psihopedagogie specială, cu experiență de predare în SUA timp de 8 ani de zile, în preuniversitar. Acum mai bine de 6 ani s-a întors în România, unde se ocupă de educația digitală.
Contactată de Edupedu.ro, Adina Roșca a explicat că “școala online s-a înțeles în sens foarte academic: stați în fața calculatoarelor, scoateți caietele și să notăm! Eu vă predau și apoi va dau test. Nu v-am învățat și pe voi pe ce platformă vă predau, cum funcționează, ce probleme o să întâlnim tehnic, nu vă spun nici cum vă dau test ora viitoare, pentru că probabil nici eu nu știu. La toate întrebările de tipul: unde, cum, cât? Răspunsul este: Vedem. Voi sunteți nativi digitali, trebuie să știți“.
“Nu avem o platformă educațională a ministerului care să conțină tot, de la lecții-model, la bibliotecă de resurse țintite spre cadrul didactic începând de la preșcolar. Eu, la clasa I, încarc și descarc teme. De unde să știe copilul la clasa I să facă asta? Și nu sunt de neglijat frustrările pe care le acumulează copiii: se resetează calculatorul, pică internetul, se fragmentează lecția și el vede doar cum ora continuă pentru ceilalți, dar el tot intră și iese și nu știe cum să nu mai aibă toate problemele astea tehnice. Toate frustrările de tipul ăsta se acumulează“, avertizează expertul educațional.
Adina Roșca, expert în educație digitală, declarațiile integrale acordate Edupedu.ro:
“Din punct de vedere profesional, consider că o să fie un dezastru în scurt timp. O să fie foarte afectate liceele vocaționale, unde la muzică, de exemplu, nu se poate face predarea unui instrument prin internet. O să fie afectați elevii din anii terminali, dar nici măcar atât de mult ca cei care acumulează lacunele care îi împiedică să înțeleagă mai departe noi noțiuni. Vorbim despre lacunele adunate deja de un an de zile, de competențele pe care le dobândește copilul într-un an școlar, nu de cunoștințele teoretice.
Motricitatea lor, abilitățile lor sunt afectate. Spune-mi teorie și solfegiu prin internet. Dar cum i se formează urechea muzicală copilului respectiv? Unde vezi în ghiduri să li se spună profesorilor: astea sunt abilitățile pe care trebuie să le dezvolte copilul până la sfârșitul clasei a VIII-a?
Ghidurile sunt standard, dar eu nu am văzut unele care să îi îndrume pe profesori până la ce nivel să predea, cum integrăm noi ora de arte plastice în ora de online?
Online-ul s-a înțeles total greșit: și anume, că stăm în fața calculatorului și predăm ca la clasă. Ăla nu e online. Au înțeles că o aplicație de videochat este o platformă educațională, că îi țin pe copii în fața meet, zoom și predau, vorbesc, predau și ceilalți ascultă. Eu însămi am experiențe cu orele unuia dintre copiii mei de la care, în decurs de 4 până la 6 ore cât stau în fața calculatorului, aud doar: Da, Nu, La revedere!. Nu asta înseamnă predarea online: trebuie să fie mixt. Ai terminat cu predatul online și apoi tot le dai teme?
Cum ar trebui să se desfășoare predarea online cu ajutorul unor instrumente digitale?
Trebuie stabilit un orar unde numărul de ore în care se face predarea să fie numai la anumite discipline. Cum aș vedea istoria sau geografia: nu trebuie să te întâlnești o dată sau de două ori pe săptămână, rigid. Ci să le dai anumite lucruri despre care să se documenteze, despre un război la istorie, de exemplu, și apoi să ai o discuție deschisă despre acel eveniment, nu doar să stai tu în spatele camerei să dictezi și ei să scrie.
Să vedeți în ce hal scriu copiii acum. Scrisul li s-a deformat extraordinar de mult, acolo unde profesorii predau-predau-predau, pentru că abia țin pasul cu ce dictează aceștia. Nu mai au posibilitatea să se ducă cu privirea pe tablă să vadă ce a scris profesorul, mai ales dacă au ghinion să le pice și internetul, iar ora să se fragmenteze. Este o goană de-a obține informația scrisă, din cauza incapacității unor cadre didactice și a unor școli de a le pune la dipoziție resursele în format digital.
Dacă ar exista o bibliotecă școlară virtuală, dacă ai avea toate resursele într-un loc, nu ar mai trebui să faci dictare prin online, pentru că elevii ar avea deja acasă materia. Dar ceea ce fac mulți acum este dictare în online. Orele online trebuie să fie interactive, să fie comunicare. Trebuie să și predai, dar sunt și anumite discipline care trebuie să fie interactive ca să îl atragi pe copil în ora ta.
Eu consider că fiecare școala ar fi trebuit să folosească mai mult de o platformă educațională, pentru că sunt unele cu conținut pentru învățământ primar sau pentru preșcolari, platforme educaționale care îmi oferă mie conținutul la o disciplină care mă interesează pe mine, care să vină în folosul meu, al cadrului didactic, nu să caut eu peste tot.
Dar nu avem o platformă educațională a ministerului care să conțină tot, de la lecții-model, la bibliotecă de resurse țintite spre cadrul didactic începând de la preșcolar. Eu, la clasa I, încarc și descarc teme. De unde să știe copilul la clasa I să facă asta?
Și nu sunt de neglijat frustrările pe care le acumulează copiii: se resetează calculatorul, pică internetul, se fragmentează lecția și ei văd doar cum ora continuă pentru ceilalți, dar el tot intră și iese și nu știe cum să nu mai aibă toate problemele astea tehnice. Toate frustrările de tipul ăsta se acumulează.
Avem psihologi, avem consilieri școlar, dar într-un an de zile nu am văzut nicio decizie din partea managerului de școală, de tipul: am la dispoziție orarul și vă rog frumos să luăm clasă cu clasă, doamna consilier, să discutăm cu copilașii. Părintele doar pune presiune pe copil: învață, învață, învață, iar copilul vine și spune: de ce să învăț? pentru cine și cum să învăț? când să învăț, că nu știu mult detalii, nu îmi spune nimeni cum anume să învăț.
Iar tu, ca părinte, dacă nu ești calificat, nu poți să îi răspunzi copilului. Avem consilieri care ar putea să le răspundă.
Școala online s-a înțeles în sens foarte acdemic: stați în fața calculatoarelor, scoateți caietele și să notăm! Eu vă predau și apoi va dau test. Nu v-am învățat și pe voi pe ce platformă vă predau, cum funcționează, ce probleme o să întâlnim tehnic, nu vă spun nici cum vă dau test ora viitoare, pentru că probabil nici eu nu știu. La toate întrebările de tipul: unde, cum, cât? Răspunsul este: Vedem. Voi sunteți nativi digitali, trebuie să știți.
Dar copiii sunt nativi digitali în jocuri, nu în platforme educaționale.
Trebuia ca Ministerul și școlile din luna martie să își formeze cadrele didactice. Profesorii, împreună cu informaticianul, să ia apoi fiecare clasă în parte și să le explice elevilor cum încarcă, cum descarcă fișierele de pe platformele pe care le folosesc, cum fac conversia fișierelor, cum fac un fișier video, cum aplică un test.
Au început testele, în condițiile în care ei nu au mai dat teste online până acum. Se trezesc în fața calculatorului și elevii nu știu decât că doamna profesoară i-a anunțat ora trecută că vor avea test.
Mulți dintre profesori sunt formați ca să obțină competențe digitale. Dar abia acum încep formările ca ei să susțină teste online și să adapteze programa la predarea online. Adică abia acum află cum folosești resursele educaționale deschise la tine la clasă, care sunt resursele cele mai bune, cum le integrezi în oră? Care sunt pentru sistematizare, pentru predare, care aplicație sau instrument digital te ajută în predarea lecției respective? Ce te ajută să dezvolți la elevul tău competențele pe care ți-ai propus să le dezvolți?
La noi, abia acum se începe și e foarte greu pentru că e ca o pânză de păianjen din care fiecare își ia un segment, care consideră că îl ajută la clasa.
La predarea online, testele și tezele se pot da dacă ai tehnologie pentru toți elevii și profesorii, dar ai format cadrele didactice ca să formuleze întrebarea astfel încât copilul să aibă același item? Nu mai poți să introduci la fel ca pe tablă, la matematică, fizică, chimie, problemele complexe, grele. Acea ultimă problemă cu 4-5 subpuncte trebuie să înveți cadrul didactic să o rupă pentru a o adapta formatului digital, dar nu doar prin cut și copy-paste, pentru că elevii nu mai înțeleg apoi cerința.”
Foto: © Eakrin Rasadonyindee | Dreamstime.com
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.