Abordarea Reggio Emilia și beneficiile ei

Lumea în care vor trăi copiii noștri va fi foarte diferită de cea în care trăim noi astăzi. Evoluția tehnologiei redefinește nu doar stilul nostru de viață, ci și societatea, economia și piața muncii. În contextul în care o mare parte din locurile de muncă care există astăzi vor fi automatizate, copiii de astăzi au nevoie de abilități care să le permită adaptarea rapidă la noi contexte, flexibilitate în gândire, creativitate pentru a identifica soluții inovatoare la problemele cu care se vor confrunta, dorința și capacitatea de a învăța pe tot parcursul vieții.

Unul dintre cele mai mari beneficii ale abordării Reggio Emilia este faptul că învățarea este centrată în jurul intereselor copilului, este naturală, pornită din curiozitate. Fiind stăpân pe propria învățare, copilul deprinde plăcerea de a învăța și în felul acesta își dezvoltă abilitatea esențială de a învăța pe tot parcursul vieții. Un om dornic și capabil să învețe poate oricând ține pasul cu schimbările din piața muncii, se poate adapta și reinventa oricărui context. Un alt beneficiu este că învățarea este practică, bazată pe proiecte, cu aplicabilitate imediată în cotidian.

În plus, copilul are libertatea majoră de a explora mediul înconjurător, de a se exprima și a se regăsi, ceea ce îi ajută în viața de adult să fie creativ, flexibil, să gândească “out of the box”. Ideea de documentare și reflecție asupra procesului educațional (documentare care este disponibilă și copilului) dezvoltă gândirea reflectivă. Concret, copilul are capacitatea de a reflecta asupra propriului proces, activități, reacții și le poate îmbunătăți în mod constant. Nu în ultimul rând, ideea de comunitate, de implicare a părinților și de a avea o relație de încredere cu profesorul, face procesul educativ să fie complex și personalizat.

Ce este Reggio Emilia?

Reggio Emilia este un sistem de educație alternativă dezvoltat în Italia, regiunea Reggio Emilia, atunci când un grup de părinți au decis că trebuie să se implice activ în reconstrucția sistemului educațional. După cel de al doilea război mondial și după perioada fascistă, guvernul italian era în reorganizare, reputația bisericii care controlase până atunci învățământul preșcolar era contestata, astfel încât acest context social a creat o oportunitate statelor precum Reggio Emilia, cu o istorie bogată în implicare și acțiune civică, să construiască sisteme de educație alternative.

Abordarea Reggio Emilia a fost inițiată de către Loris Malaguzzi și este descrisă ca fiind una dintre cele mai bune pedagogii alternative datorită faptului că propune un sistem centrat în jurul copilului, în care acesta își construiește și își consolidează învățarea prin explorarea mediului înconjurător și prin interacțiunea cu persoanele din jurul său. Curricula Reggio Emilia este una emergentă, ea se formează în mod natural din interesele copilului și ale educatorului făcând procesul de învățare plăcut și natural. Mai mult decât atât, educatorul nu este autoritatea supremă care învață copilul ce să gândească, ci un observator al copilului, un partener de învățare pentru acesta și un creator de relații în cadrul clasei astfel încât copiii să învețe unii de la alții.

Principiile Reggio Emilia

• Imaginea copilului: ființă curioasă, cu potențial, stăpână a propriei învățări

Loris Malaguzzi pleacă de la ideea că fiecare copil este o ființă curioasă, cu potențial nemărginit, creativă, dornică de explorare, de învățare și capabilă de a observa și de a înțelege lumea într-o sută de feluri. Această proiecție a copilului ajută de fapt adultul (educatorul, părintele) să fie deschis în a observa și a înțelege copilul în individualitatea sa, fără a avea o percepție predefinită despre acesta. Adesea percepția și proiecțiile noastre asupra unui copil ne influențează modul de a interacționa cu el și ne poate îndepărta de imaginea reală a acestuia (de ex: dacă plecăm de la premisa ca un copil este capabil și unul incapabil să rezolve anumite cerințe, clar vom avea abordări/adresări/comportamente și activități diferite cu fiecare; dacă plecăm de la premisa că fiecare copil are un potențial nemărginit, atunci îl vom observa și vom crea acele contexte de învățare prin care potențialul lui să iasă la iveală, să se definească și să se împlinească).

• Copilul & contextul său: educația nu trebuie să se întâmple în izolare, ci în contextul său social și familial

Fiecare copil se dezvoltă într-un anumit context și are anumite relații (cu membrii familiei, copii, adulți, etc) și experiențe care îi definesc realitatea. Fiecare copil aduce aceste experiente în cadrul grădiniței/școlii la care este, la fel cum fac și adulții. Din această perspectivă, învățarea este eficientă dacă ține cont de acest context (de ex: care sunt valorile familiei, care este atmosfera în familie, care este implicarea membrilor și care sunt relațiile de atașament ale copilului) și poate integra în procesul de învățare elemente din realitatea copilului, crescând exponențial implicarea și entuziasmul lui. Educatorul trebuie să fie conectat la această realitate și la contextul copilului pentru a putea crea experiențe de învățare relevante și pentru a putea înțelege și observa mai bine copilul.

• Rolul părinților: părintele este primul educator al copilului, el trebuie activ implicat în procesul de învățare

În prima parte a vieții copilul petrece timp cu părinții și acest lucru îi modelează realitatea (primele experiențe, relații, interacțiuni, comportamente). Părinții devin astfel modele pentru copiii lor, setează fundamentele pe baza cărora aceștia își vor clădi întreaga existență și se vor defini ca adulți mai târziu. Acesta este motivul pentru care abordarea Reggio Emilia consideră ca părintele este primul profesor al copilului și că implicarea sa în procesul educațional este importantă și aduce beneficii. O comunitate de părinți activi în grădinița/școală oferă copiilor o experiență mai bogată, mai complexă de învățare și sudează relații sănătoase atât cu școala cât și cu învățarea copilului. Doar colaborând cu educatorul, înțelegând individualitatea copilului, caracteristicile care îl definesc și creând împreună contexte de învățare, părintele poate asigura un proces comprehensiv de învățare pentru copil.

• Rolul educatorului: partener de învățare al copilului

Educatorul este în primul rând un bun observator al copilului. Acesta pleacă de la premisa ca fiecare copil are un potențial infinit și prima sa preocupare este să înțeleagă copilul în individualitatea sa, să îl observe și să creeze contexte de învățare bazate pe interesele copilului. Fiind un partener de învățare și nu autoritatea suprema care îl învață pe copil adevărul absolut, educatorul însuși este într-un proces continuu de observare, învățare și reflecție. Abordarea Reggio Emilia pune accent pe faptul ca adultul (educatorul) nu știe mai nimic despre un copil pana când nu se afla în prezenta sa și nu îl observa și descoperă, acesta fiind un proces de învățare în primul rând pentru educator.

Educatorul se va concentra pe proces și nu pe rezultate. Educatorul este acolo pentru a stârni și a menține entuziasmul copiilor de a fi stăpâni pe propria învățare. Discreția acestuia nu se traduce însa prin nepăsare sau absenta. Dimpotrivă, educatorul este conectat la nevoile copilului și ii răspunde cu blândețe, empatie și ii oferă siguranța și ghidajul de care acesta are nevoie pentru a învață. Aceasta discreție nu se traduce nici prin lipsa de obiective. Dimpotrivă, educatorul are obiective bine stabilite și urmărește evoluția copilului. Nu în ultimul rând, educatorul este creator de relații pozitive în rândul clasei pentru ca copiii învață cel mai bine prin interacțiunea cu alți copii.

• Spatiul, al treilea profesor

Malaguzzi considera spațiul ca fiind al treilea profesor întrucât acesta definește experientele de învățare ale copiilor, interacțiunea lor cu alți copii și cu educatorii, precum și modul în care interpretează mediul înconjurător. Spatiile Reggio Emilia sunt deschise, flexibile care iau forma și dinamica învățării din clasa. Sunt încăperi mari, luminate natural, deschise, au multe oglinzi, materiale naturale, fotografii ale copiilor, lucrările copiilor la vedere (nu doar rezultatul lor, ci proiectele în desfășurare).
Copiii au diverse oportunități de interacțiune în grupuri mari și mici, ideea de comunitate este încurajata prin accesul rapid la alte încăperi. Spatiile Reggio Emilia sunt mereu dinamice, în mișcare, în funcție de interesele copiilor, educatorilor și de activitățile lor. Copiii sunt încurajați să aducă obiecte de acasă în clasa pentru a crea un spațiu de familiaritate și apartenenta, pentru a defini o comunitate solida și de încredere.

• Puterea documentării: observând copilul, documentând procesul său de învățare și discutând cu părinții și ceilalți educatori se poate oferi o experiență de învățare personalizată și pliată pe nevoile copilului

Pentru a putea înțelege copilul și pentru a putea construi experiente de învățare relevante pentru acesta, educatorul va documenta activitatea copiilor, discuțiile cu ei, acțiunile și reacțiile lor în diverse contexte, gândirea și interacțiunile lor, afinitățile lor. Aceste documente (poze, notițe, desene, etc) sunt expuse în clasa chiar în timpul activităților și deservesc mai multor obiective:

– oferă informații educatorului despre procesul de învățare al copilului și îl ajuta în a-și defini activitățile la clasa;
– ajuta educatorul în a reflecta asupra individualității copilului și a direcției învățării sale;
– ajuta părintele să devina conștient de procesul de învățare al copilului (documentarea este disponibila părinților);
– întărește percepția copiilor ca munca lor este apreciata și luata în considerare de către adulții din jurul lor (documentarea este disponibila copiilor);
– ajuta copiii să devina stăpâni ai propriei învățări
– ajuta copiii să înțeleagă importanta procesului, nu doar rezultatul ( sunt expuse și activități în lucru, nu doar cele finalizate)

Exemplu de activitate (numită și “provocare”) Reggio Emilia:

Se stabilește ca activitate o vizită (reală) la supermarket. Înainte de a pleca copiii fac o analiză la ceea ce le lipsește și o listă cu ce vor să cumpere. În această etapă se construiesc abilități de atenție, filtrate, prioritizare, vocabular (descrierea obiectelor care urmează să fie cumpărate), matematică (cate obiecte din fiecare), lucru în echipă (cine ce cumpăra) și reguli (formarea echipelor, faptul că se cumpăra doar ce este pe lista, etc etc). Când ajung acolo, discută împărțirea supermarketului, ce conține fiecare raion și se pot împărți pe echipe pentru a face cumpărăturile. Pe lângă elementele menționate mai sus (vocabular, matematică, etc) se lucrează și memoria (fiecare reține ce are de cumpărat), atenția, capacitatea de concentrare pe un obiectiv, capacitatea de a se controla ( ex: de a cumpăra doar ce este pe lista), gândire critica (motivul pentru care cumpăra un obiect sau nu cumpăra altul), organizare.
O data ajunși înapoi la grădinița, copiii despachetează produsele cumpărate, discuta despre fiecare, le aranjează și chiar pot folosi o parte (de ex: pregătesc o gustare din alimentele cumpărate).

Pe lângă ca este un proiect interactiv, ancorat în cotidianul fiecărei familii și la care copiii participă cu plăcere, este o activitate practica, complexa care consolidează abilități existente și construiește noi abilități esențiale.

___

Ruxandra Manea este antreprenor în educație, fondator Educarium si cofondator și board member Aspire Teachers. A absolvit Magna cum laude Facultatea de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și a lucrat ca profesor colaborator la Universitatea București.