Elevii ai căror părinți au peste 14 ani de studiu au o rată de abandon nesemnificativă. Abandonul școlar crește, însă, și de 10 ori în rândul elevilor ai căror părinți au doar 5 ani de studiu, de exemplu. Asta arată datele unui raport de cercetare făcut de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP).
Datele arată că 3,6% dintre elevii cu părinți care au 5 ani de școală au abandonat cursurile. Pentru cei cu părinți care au studiat 6 ani, rata de abandon coboară la 3%. Un punct procentual scade rata de abandon acolo unde părinții au 7 ani de școală. Un alt salt de un punct este făcut de elevii cu părinți școliți timp de 10 ani. Graficul de mai jos arată cum pentru elevii ai căror părinți au între 14 și 16 ani de studiu, chestiunea abandonului practic nu există (este într-o marjă de eroare de 0,05 – 0,1%)
Datele statistice privind abandonul școlar
Potrivit metodologiei, studiul a fost realizat pe 6,727 de unități de învățământ din 2,352 de localități diferite aflate pe teritoriul României. Datele agregate sunt cele de la nivelul anului școlar 2013-2014, studiul fiind publicat pe pagina ARACIP în februarie 2018.
Redacția
2 comments
Daca problema ar fi una de saracie, s-ar putea spune ca parintii saraci care nu au facut scoala ar face orice ca odraslele lor sa faca totusi scoala. Dar realitatea e fix pe dos. Iar combinat cu faptul ca multi din cei care au AZI doar 2-3 clase desi inainte de 89 doar daca nu voiai nu faceai scoala, arata ca nu e o problema doar de educatie, ci chiar o problema de retard mintal sau IQ extrem de scazut. Suntem singura natie din lume care si-a exterminat elita intelectuala in puscarii si la canal. Si asta e rezultatul, nu va mai plangeti. Nu astia care si acum turnati la securitate…sau „jurnalisti” care luati bani sa scrieti articole la comanda. TOTI sunteti responsabili moral.
„Studiu” facut de ARACIP, indeed…
E o simpla insumare si interpretare statistica a doua cerinte din raportul anual de evaluare interna (RAEI), prin care fiecare scoala trebuie sa ceara fiecarui elev sa indice nivelul de scolarizare a familiei (cel putin un parinte din cei 2 care: nu are 8 clase, are cel putin liceul finalizat sau are studii universitare), respectiv numarul de elevi care au abandonat scoala. Aplicatia informatica face apoi automat estimarea numarului mediu de ani de scoala ai parintilor copiilor si procentul de elevi aflati in abandon scolar la nivelul scolii.
In acelasi mod se face si estimarea la nivel national… asa ca informaticienii care au elaborat-o sigur au muncit mai mult decat cei de la ARACIP la obtinerea acestor grafice elegante si procente care „dau bine” in media.
Concluzia este evidenta insa si fara cifre; logic ca o familie cu putine studii si care probabil isi castiga existenta din munci fizice nu va considera prioritara pregatirea scolara a copiilor, ci capacitatea lor de a fi cat mai rapid la dispozitia parintilor pentru a-i ajuta la munca. E bine asta sau rau? Depinde de unde si cine priveste.
Argumentele statistice sunt doar o alta justificare a existentei acestui alt Institut National de Statistica numit ARACIP, care nu stie decat de cifre si hartii, totul in numele „cresterii calitatii educatiei”…