10% din elevii din clasele primare, din România, învață simultan cu elevi din alți ani de studiu. Aproape 92% din dintre aceștia sunt din mediul rural

În România, 111.755 de elevi de clasele primare și gimnaziale învață în sistemul de învățământ simultan, în anul școlar 2021-2022, potrivit datelor Ministerului Educației, transmise la solicitarea Edupedu.ro. Din totalul elevilor care fac ore în clase în care sunt și elevi din alți ani de studiu, 92% sunt din mediul rural. Raportat la cei 1,5 milioane de copii din școala primară și din gimnaziu, sistemul de învățământ simultan cuprinde 7,1% din elevii din întreaga țară, dar în învățământul primar 1 din 10 elevi învață în clase simultane.

Învățământul simultan înseamnă că învățătorul sau profesorul predă într-o clasă în care sunt elevi de diferite vârste, din ani de studiu diferiți.

Concret, în anul școlar 2021-2022 există 7.832 de clase cu elevi ce învață simultan în școlile din România. Situația claselor cu învățământ simultan este astfel reprezentată în școala românească:

• 7.218 clase în mediul rural
• 614 clase în mediul urban
• media este de 14 elevi pe o clasă de învățământ simultan.

Pe cicluri de studiu, 10% din elevii din clasele primare învață simultan (87.835 elevi din 870.341), iar 3,4% din elevii de gimnaziu (23.920 elevi din 702.754) sunt în aceeași situație.

În privința învățătorilor, sunt aproximativ 7.400 de cadre didactice care predau simultan la clasele primare și circa 2.400 de profesori, la clasele gimnaziale, potrivit datelor Ministerului Educației furnizate la solicitarea Edupedu.ro.

Învățământul simultan este specific școlilor din mediul rural. Fie că vorbim de Simultan II (adică două clase simultane), Simultan III, sau chiar Simultan IV – acolo unde învățătorul are în structura clasei elevi de la clasa pregătitoare până la clasa a IV-a.

Declinul demografic, care afectează în special mediul rural și orașele mici, este una dintre cauzele învățământului simultan. Mai puțini copii, înseamnă școli închise. Dar ca să nu fie închise școlile, legislația permite desfășurarea simultană a învățării.

În România, organizarea acestui tip de învăţământ este reglementată prin Legea Educaţiei Naţionale 1/2011 şi Ordinul MECTS 3062/19.01.2012. Astfel, articolul 1-(1) al Ordinului MECTS 3062/19.01.2012 stabilește că „în localităţile izolate geografic sau lingvistic ori în localităţile în care efectivele de elevi corespunzătoare unui anumit nivel de clasă din învăţământul primar sau gimnazial sunt mai mici decât efectivele minime prevăzute de lege şi nu există posibilitatea asigurării transportului şcolar se organizează clase în regim simultan”.

Potrivit Legii Educației Naționale 1/2011, atât în învățământul primar, cât și în cel gimnazial, o clasă de elevi nu trebuie să aibă mai puțin de 10 copii.

Astfel, felul în care sunt finanțate școlile, prin plata costului per elev și modul în care normele profesorilor se pot constitui sunt norme care favorizează și ele învățământul simultan.

Clase mai mici, înseamnă, pentru o școală, fonduri mai puține. Dar este nevoie de același număr de profesori, același număr de învățători. Asta duce la încurajarea, prin lege, în localitățile cu puțini copiii, a comasării mai multor ani de studiu într-unul singur.

Profesorii care au clase simultane primesc spor, iar salariul crește cu până la 20% dacă sunt 5 clase adunate într-una singură. Prevederile cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, anexa nr. 1 „Familia ocupațională de funcții bugetare «învățământ»”, cap. I, lit. B, art. 7, arată că:

„Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial, primește o majorare a salariului de bază, după cum urmează:

• a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creștere cu 7% a salariului de bază deținut;
• b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creștere cu 10% a salariului de bază deținut;
• c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creștere cu 15% a salariului de bază deținut;
• d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creștere cu 20% a salariului de bază deținut”.

Câteva dintre dezavantajele învățământului simultan au fost identificate într-o cercetare din 2016, publicată în Revista de psihologie, de profesoara Roxana Acatrinei, cadru didactic la Școala Gimnazială Cornu Luncii, Suceava.

• profesorii nu sunt special pregătiţi şi pentru un atare tip de învăţământ, iar posibilităţile de perfecţionare sunt reduse în continuare; de obicei, sunt profesori tineri, navetişti, fără prea multă experienţă;
• nu există lucrări metodice de specialitate; profesorii care lucrează în învăţământul simultan folosesc aceleaşi cărţi de specialitate ca şi cei din învăţământul simplu; 
• nu există recomandări curriculare speciale pentru aceste clase; prin activitatea lui, profesorul va urmări îndeplinirea aceloraşi obiective-cadru/ competenţe generale şi obiective de referinţă/ competenţe precum cei din învăţământul simplu; 
• există două moduri în care profesorul poate lucra în clasă: o predare sincronică – prezintă teme asemănătoare în mod unitar, adaptând cerinţele de lucru particularităţilor metodice ale disciplinei şi de vârstă ale copilului, sau împarte timpul şi se adresează fiecărui colectiv separat, activitatea directă alternând cu cea indirectă;
• timpul este un factor crucial în activitatea la clase simultane; lecţia necesită o proiectare atentă, realistă pentru a se evita apariţia „timpilor morţi” în timpul activităţii; activitatea independentă va fi foarte bine alcătuită, cu un timp de rezolvare egal cu activitatea directă pe care profesorul o va desfăşura cu cealaltă clasă.

La începutul anului 2021, ministrul Educației Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a catalogat învăţământul în sistem simultan drept ”o nenorocire” şi a susținut că acesta trebuie să dispară.

”Învăţământul simultan este o nenorocire, dar este o problemă cronică a învăţământului românesc. Nu ştiu de situaţii în care, în vremuri de criză, să se facă reforme care să vină într-un cadru propice. Şi, totuşi, trebuie să se facă lucrul acesta. Învăţământul simultan trebuie să dispară, o spun cu toată răspunderea”, a spus Sorin Cîmpeanu.

Tot Cîmpeanu, pe 5 august 2021, spunea că pregătește finanțarea per formațiune de studiu, combinată în școlile cu puțini copii, cu cea actuală.

„Voi susține – și sper să am succes în rândul colegilor din comitetul interministerial – o schimbare profundă a sistemului de finanțare a învățământului preuniversitar. Avem exclusiv finanțarea per elev, avem costul standard per elev cu cele două componente. Dacă ne gândim că în școlile din mediul rural, susținând echitatea, avem clase în care sunt 4, 5 și 6 elevi, acele clase vor beneficia de o finanțare, să spunem, de 4-5 ori mai mică decât o clasă cu 26 de elevi. Ceea ce, dacă suntem serioși, nu ne poate genera rezultatele pe care le așteptăm. Pentru că profesorii sunt aceiași, trebuie să predea același lucru, au aceleași salarii, or finanțarea e de 4-5 ori mai mică. Pe lângă finanțarea per elev, să introducem în aceste situații speciale finanțarea per formațiune de studiu. Sigur, aceasta va însemna un efort bugetar major,” potrivit ministrului Educației.

Învățământul simultan poate fi un precursor al abandonului școlar, al rezultatelor slabe la învățătură, care duc inevitabil la marginalizare și la părăsirea prea devreme a școlii. România are, mai ales în mediul rural, o rată de abandon uriașă – peste 18,9% dintre elevii intrați în școală acum 8 ani abandonaseră școala până la terminarea gimnaziului, potrivit Ministerului Educației. Iar 23% dintre aceștia sunt catalogați drept „pierderi”.

Abandonul școlar a crescut la toate nivelurile de învățământ, potrivit rapoartelor oficiale despre starea învățământului preuniversitar și universitar în anul 2019-2020, publicate de Ministerul Educației.

35,3 mii de elevi din ciclurile primar și gimnazial au abandonat școala în anul școlar 2018-2019, potrivit raportului pentru anul 2020. Cu un an înainte, numărul elevilor care au abandonat era de 28 de mii, la fel și cu un an înaintea acestuia.

Situația detaliată, pe nivelul de învățământ primar și gimnazial, arată o creștere a ambelor valori:

În învățământul primar, abandonul școlar a crescut constant după momentul trecerii la 10 ani de școală obligatorie.

Efectele abandonului școlar

Abandonul școlar generează șomaj, excluziune socială, sărăcie și probleme de sănătate. Sunt multe motive care pot explica de ce unii tineri renunță prea devreme la studii: probleme personale sau familiale, dificultăți de învățare sau o situație socioeconomică precară, potrivit Comisiei Europene.

Efectele abandonului şcolar se resimt pe termen lung asupra evoluţiei societăţii şi creşterii economice. Cei care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin la procesul democratic şi sunt cetăţeni mai puţin activi. Abandonul şcolar afectează atât procesul de inovare, cât și creșterea economică, pentru că acestea au la bază forță de muncă competentă în întreaga economie, nu doar pe cea din sectoarele de înaltă tehnologie. Potrivit Comisiei Europene, „reducerea cu numai un punct procentual a ratei europene medii de părăsire timpurie a şcolii ar permite economiei europene să dispună în fiecare an de aproape o jumătate de milion de tineri lucrători calificaţi”.

Foto: © Vadreams | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.