Timp de trei săptămâni, între 18 septembrie și 11 octombrie, ecologista Li An Phoa, fondatoarea ONG-ului olandez Drinkable Rivers, și partenerul ei, jurnalistul Maarten van der Schaaf, vor parcurge trei secțiuni diferite de-a lungul porțiunii românești a fluviului Dunărea pentru a atrage atenția asupra relației directe dintre starea de sănătate a râurilor lumii și calitatea apelor lor. Demersul celor doi pleacă de la ideea că un râu este cu adevărat sănătos din punct de vedere ecologic doar atunci când apa lui este sigură pentru a fi băută.
Promenada „Să facem Dunărea bună de băut” face parte din proiectul european Danube4all (Restoration of the Danube River Basin for ecosystems and people from mountains to coast) și presupune plimbări zilnice pe trasee alese împreună cu partenerii din proiect ai Drinkable Rivers – WWF România, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar și BOKU, Universitatea de Resurse Naturale și Științele Vieții din Viena, Austria.
Geologul de mediu Albert Scrieciu de la GeoEcoMar, unul dintre organizatorii promenadei, explică de ce alegerea Fluviului Dunărea a fost una firească – el este obiectul de studiu al proiectului DANUBE4all, care face parte din categoria Danube and Black Sea Lighthouse Initiative – acele proiecte științifice pe care Comisia Europeană le finanțează pentru că ele reprezintă proiecte de interes european comun. Geologul spune că cele trei secțiuni din partea românească a fluviului – gurile de vărsare, confluența cu Râul Jiu și zona de la granița cu Serbia – au fost alese deoarece fiecare dintre ele este unică în felul ei. „Mai întâi, ajungem pe malurile sistemului lagunar Razelm – Sinoe, unul dintre cele trei site-uri demonstrative din cadrul proiectului Danube4all, ca să pătrundem practic în inima Deltei Dunării. Vom vedea împreună cum barierele transversale și longitudinale pe care Dunărea le întâlnește în cale reduc semnificativ cantitatea de sedimente transportate de către apele Dunării, motiv pentru care la gurile de vărsare și pe plajă se pot observa fenomene de eroziune.
Urmează locul unde Dunărea se întâlnește cu Jiul, deoarece Jiul este un afluent mai puțin antropizat al fluviului Dunărea, zona fiind potrivită pentru implementarea soluțiilor bazate pe natură, și anume pentru îmbunătățirea conectivității laterale – longitudinale a râului, unul dintre obiectivele Danube4all. Ultima zonă – Dunărea de la granița cu Serbia -, a fost aleasă pentru că acolo sunt Porțile de Fier II, așa că ne vom uita la barierele transversale și longitudinale puse în calea fluviului. Barajul Porții de Fier reprezintă o barieră longitudinală, în timp ce malurile reprezintă bariere transversale”, precizează Albert Scrieciu.
Li An Phoa – Drinkable Rivers: „Cred cu tărie că trebuie să ne recuperăm râurile și să avem grijă de ele. Când râurile noastre vor fi din nou sănătoase din punct de vedere ecologic, vom putea bea apă din ele”
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă promenada „Să facem Dunărea bună de băut”, am stat de vorbă cu Li An Phoa, fondatoarea ONG-ului olandez Drinkable Rivers.
Reporter: Li An Phoa, pari să crezi cu adevărat că a bea dintr-un râu fără a te îmbolnăvi înseamnă că râul este sănătos și întregul său ecosistem se află într-o stare de echilibru. Cum ai ajuns la această concluzie? Care a fost pornirea interioară care s-a concretizat apoi în nevoia de a organiza plimbări pe malurile râurilor?
Li An Phoa: Totul a început în 2005 cu prima mea experiență în sălbăticie ca cercetător în zona subarctică din nordul Quebecului, în Canada. M-am alăturat unui grup de activiști de mediu care făceau canotaj de-a lungul râului Rupert pentru a protesta împotriva proiectului construirii unei hidrocentrale. Aveam doar 24 de ani, nu aveam deloc experiență de canotaj, eram destul de prost echipată și nici nu aveam la mine îmbrăcămintea potrivită. Pe scurt, nu aveam la mine multe dintre cele trebuincioase, dar căram după mine un filtru de apă. Spre sfârșitul primei zile, când am vrut să-l umplu din nou, în timp ce cu toții ne pregăteam tabăra, coechipierul meu mi-a spus: aici nu ai nevoie de filtru de apă, poți bea direct din râu. Când am luat prima înghițitură de apă, o lacrimă mi s-a rostogolit pe obraz. Am fost destul de tulburată de toată această emoție. Mi-am spus: ăsta e felul în care strămoșii noștri beau apă, o realitate pe care eu și majoritatea dintre noi am uitat-o cu totul.
Perioada de o lună pe care am petrecut-o făcând canotaj pe râul Rupert m-a ajutat să aprofundez această experiență. Am ajuns să înțeleg că, deși ni se pare a fi cel mai normal lucru din lume să construim mii de kilometri de conducte pentru a aduce apă în toate gospodăriile oamenilor, faptul în sine este uimitor. El arată uriașa capacitate de inovare a omului. Am înțeles și faptul că, dacă pentru strămoșii noștri era normal să poată bea apă dintr-un râu, gestul este considerat acum a fi nebunie curată. Revelația pe care am avut-o în prima zi m-a făcut să cred cu tărie că trebuie să ne recuperăm râurile și să avem grijă de ele. Când râurile noastre vor fi din nou sănătoase din punct de vedere ecologic, vom putea bea apă din ele. Vor beneficia nu numai oamenii, ci și întregul ecosistem.
În acea perioadă îmi pregăteam disertația de master în afaceri. Proaspăta experiență m-a făcut să mă întreb: De ce vor canadienii să construiască o hidrocentrală în Rupert? Răspunsul meu a fost că, la fel ca orice altă țară, Canada are o economie amorală, concentrată exclusiv pe creșterea economică. Indiferent dacă își curăță sau își poluează râurile, demersurile lor sunt motivate doar de motive economice.
Reporter: V-ați mai în întors de atunci în valea râului Rupert?
Li An Phoa: Da, m-am întors doar trei ani mai târziu și am fost șocată să aflu că apa din râul Rupert nu mai era potabilă. Ce se întâmplase între timp? O femeie în vârstă, membră a comunității indigene locale, mi-a spus că s-a îmbolnăvit din cauza faptului că apa râului fost otrăvită cu mercur. Prin urmare, ea nu mai putea face ceva ce făcuse o viață întreagă: să bea apă și să mănânce pește din râu. De când fusese construit barajul pe râu, fluxul de apă se schimbase, apăruseră lacuri mari și apa râului fusese otrăvită cu mercurul folosit în exploatarea minereului.
Mi-am dat seama atunci că dacă noi, oamenii, ne aliniem modul de a trăi cu sistemele naturale, atunci putem participa la ciclurile și la sistemele naturale. Transformarea în rău a râului Rupert m-a determinat să-i fac o promisiune – i-am șoptit că de acum încolo scopul meu de viață va fi să am grijă ca râurile lumii să redevină potabile. Aceasta a fost lecția profundă pe care am învățat-o de la râul Rupert.
Reporter: Ce s-a întâmplat odată cu întoarcerea ta în Olanda?
Li An Phoa: Am decis să studiez ecologia holistică, pentru a afla mai multe despre ceea ce m-a învățat râul. Am găsit o școală în Anglia numită Schumacher College care oferă studii ecologice progresiste. În cei zece ani care au urmat absolvirii, am călătorit prin lume, stând, de cele mai multe ori, în casele fermierilor locali, în ocoluri silvice, întâlnind oameni care au o legătură profundă cu pământul. Voiam să găsesc răspunsul la întrebarea – cum ne hrănim -, așa că încercam să înțeleg cât mai mult despre sistemele noastre de hrană. Și am ajuns la concluzia că de fiecare dată factorul determinant al succesului fusese calitatea apei. Cu cât învățam mai multe despre soluri și păduri sănătoase, cu atât mai mult apa devenea principala mea preocupare. Așa că, în Olanda, mi-am fondat propria școală nomadă în aer liber, numită Spring College, și am început să organizez evenimente, să plec în drumeții cu grupuri de oameni. Cum îmi tot revenea în minte experiența cu râul Rupert, în cadrul unui eveniment numit ”Water Source of Life”, am anunțat public, în fața unui auditoriu de 90 de persoane, că am decis să îmi țin promisiunea față de râul Rupert și că îmi voi dedica viaţa țelului ca râurile lumii să redevină potabile.
Reporter: În perioada care a urmat ați reușit să organizați multe astfel de plimbări, începând cu Meuse River Walk în 2018 și continuând cu Amstel în 2019, IJmeer în 2020, IJssel în 2021, Kleine Nete, Dommel, Vecht(e) și Tamisa, toate în 2023, și Berkel în 2024. Spuneți-ne mai multe despre prima – plimbarea pe râul Meuse și semnificația acelei plimbări.
Li An Phoa: Am crescut într-o suburbie din Rotterdam, nu departe de râul Meuse. De fapt, apa acelui râu a fost în tinerețe sursa apei mele potabile. Când am decis să-mi dedic viața unei lumi cu râuri potabile, am decis să merg de-a lungul lui Meuse, de la izvorul său din Franța, până la gura de vărsare în Marea Nordului, mii de kilometri în total. Am început prin a face un site web, apoi am luat legătura cu alți oameni interesați de aceleași lucruri, pe care i-am invitat să colaborăm.
Am decis să le scriu o scrisoare tuturor primarilor francezi de-a lungul râului Meuse, în care să le scriu chiar așa – „Bună ziua, ați vrea să mergeți cu mine cu mine la o plimbare?”, sperând ca astfel să pot lansa o conversație cu ei despre starea de sănătate a râului Meuse. Am scris 144 de scrisori, dar cei mai mulți dintre ei nu mi-au răspuns. Cu toate acestea, în momentul în care am început să merg pe porțiunile lor de râu, am început să-i întâlnesc întâmplător. Localnicii care se plimbau cu mine mi i-au indicat și chiar mi-au făcut cunoștință cu ei. Majoritatea primarilor au înțeles de ce mă plimb și am descoperit că apa reprezenta o preocupare importantă și pentru ei. În acea vară a lui 2018, multe sate de-a lungul râului Meusei se luptau cu seceta. Având ca sursă de apă potabilă apa din subteran, nu erau, în mod obișnuit, dependenți de apa râului. Dar acum erau disperați, implorând comunitățile vecine să le furnizeze apă. Deci, au îmbrățișat rapid viziunea mea asupra unei lumi cu râuri potabile.
În timpul unei întâlniri cu un primar dintr-o localitate din Franța, l-am întrebat: „Câți primari cunoașteți de-a lungul lui Meuse?”. Și el a spus că îi cunoaște doar pe primarii din primele localități din amonte și din aval. I-am spus că eu cunoșteam deja 30 de primari și l-am întrebat: „Credeți că ar fi folositor ca noi toți să începem să ținem legătura?” și el a răspuns: „Cu siguranță!”. Am convenit, așadar, că, după ce îmi voi finaliza plimbarea, mă voi întoarce să înființez o rețea de primari pentru o un râu Meuse cu apă potabilă. Așa s-a și întâmplat. În fiecare an, unul dintre orașele sau satele de-a lungul râului Meuse organizează conferința anuală „Primarii pentru un râu Meuse cu apă pătabilă”. Primarii și alți factori de decizie politică discută despre sănătatea râului, despre schimbările și planurile pentru viitor. Anul acesta, am avut deja a șasea noastră conferință, cu peste o sută de participanți. Cred că rețeaua se îndreaptă către o nouă fază acum – la fel cum copiii cresc și devin mai maturi – vom fi acum mai orientați spre acțiune.
Ceea ce aș dori să subliniez aici este că totul s-a întâmplat destul de spontan, nu am început cu un plan, o idee a fost urmată de o alta. Așa funcționez eu. În timp ce merg pe jos pe lângă un anumit rău, devin pe deplin conștientă de nevoile și oportunitățile pentru acel mediu fluvial în parte. Cu toate că nu a plecat de la un plan prestabilit, Meuse Walk a dus la ceva foarte concret: Declarația Primarilor die pe Meuse, în care toți s-au angajat să aibă grijă de râu și să ia măsuri continue pentru ca apa râului să fie potabilă.
Reporter: Întrucât The Danube Walk face parte din proiectul european Danube4all, spuneți-ne, vă rog, care a fost contextul în care a fost ales Fluviul Dunărea. Și de ce tocmai aceste 3 zone – gura de vărsarea în Mării Negre, confluența cu râul Jiu și zona de la granița cu Serbia?
Li An Phoa: În primul rând, am ales din motive personale porțiunea românească a Dunării pentru următoarea noastră plimbare. De șase ani sunt îndrăgostită de România. Imediat după plimbarea de pe râul Meuse, am călătorit pentru prima dată în România. M-am simțit întotdeauna atrasă de Transilvania, de peisajele ei sălbatice și satele autentice, de cultura rurală. Nu prea știu de unde a venit acel interes. Dar, pur și simplu, rezonez cu România la nivel romantic și am simțit că vreau să merg în România.
Venind în România, am cunoscut niște olandezi care trăiesc în Transilvania și am organizat împreună cu ei câteva evenimente. Aș dori să îl subliniez în special pe unul dintre acestea – workshop-ul cu titlul amuzant “Deal with your shit”, pe care l-am ținut în satul ardelenesc Aluniș. Atelierul a fost despre ce putem face cu dejecțiile noastre reale și despre valoarea ecologică a toaletelor compost, dar și despre modurile de a face față „dejecțiilor” noastre psihologice și despre valoarea comunicării non-violente, și, nu în ultimul rând, despre căile prin care putem ține piept „dejecțiilor” aduse de societate și despre felul în care râurile cu apă potabilă reprezintă adevărate busole pentru societate.
Așa că, atunci când profesorul Helmut Habersack, coordonatorul proiectului DANUBE4all de la Universitatea BOKU de Resurse Naturale și Științe ale Vieții din Viena, Austria, m-a contactat pentru a face o plimbare fluvială de-a lungul Dunării, am știut că vreau să merg pe jos de-a lungul părții românești a Dunării. Dunărea traversează o treime din teritoriul românesc, aproape toată țara se află în bazinul fluvial al Dunării, ceea ce face ca fluviul să fie cu adevărat un colac de salvare pentru România.
Crescând în apropiere de Delta Rin-Meuse, m-am gândit ca ar fi grozav să ne încep plimbarea din Delta Dunării. Am ales cele trei tronsoane de comun acord cu împreună cu partenerii români – WWF România și GeoEcoMar.
Reporter: Ce evenimente va cuprinde promenada „Să facem Dunărea bună de băut”, care va dura trei săptămâni. Și cine speri că vor fi colegii tăi de plimbare?
Li An Phoa: Plimbarea începe miercuri, 18 septembrie, prima noastră gazdă fiind viceprimarul din Jurilovca. Grupul nostru este alcătuit din 27 de oameni de știință de la Universitatea BOKU din Viena și din zece oameni din Olanda, România, Germania și Ucraina. Va fi un grup foarte interesant și divers. În ceea ce privește evenimentele din timpul plimbării, cu atât de mulți oameni diferiți care ni se alătură, vor exista evenimente în fiecare zi. Atunci când amesteci oameni atât de diferiți, se creează această magie, fiecare grup este unic și situația, irepetabilă.
În fiecare zi, plimbarea va începe la ora 10 și se va termina la ora 17. În fiecare dimineață vom face acțiuni de știință cetățenească cu școlari. Am organizat astfel de acțiuni cu școli din Jurilovca, Enisala și Sarichioi. Dacă vestea se răspândește, poate vor fi mai multe astfel de întâlniri și magia se va întâmpla din nou. Peste noapte, vom fi găzduiți de localnici sau, dacă aceștia nu au o cameră suplimentară pentru noi, vom lua doar cina împreună cu ei.
Pe 23 septembrie vom vizita o zonă umedă restaurată de WWF România.
În a doua săptămână, pe 26 septembrie, vom avea o scurtă întâlnire cu oamenii de știință dintr-un proiect olandez numit Blue Deal, care lucrează acolo de mulți ani, iar la sfârșitul acelei săptămâni, pe 4 octombrie, un alt grup mare va veni să ni se alăture. Vom discuta despre potențialul de refacere a unei zone umede mai extinse acolo, zona fiind deja confruntată cu perioade secetoase mai lungi, irigații sporite, așa că vom analiza atât provocările, cât și potențialul de refacere. Sperăm să ni alăture mulți localnici, fermieri și organizații de protecția mediului.
A treia săptămână va cuprinde trei zile de plimbare, o vizită la Muzeul Hidrocentralei Porților de Fier I, urmată de evenimentul final de pe 11 octombrie, care va avea loc la un liceu din Drobeta-Turnu Severin. În aceeași după-amiaza, vom lua trenul spre Orșova pentru a pune un punct final simbolic plimbării noastre în timp ce privim fluviului Dunărea. Pe 15 octombrie, la Ambasada Olandei de la București, va avea loc evenimentul de închidere a promenadei „Să facem Dunărea bună de băut”.
După finalizare, îmi voi lua un timp pentru a procesa tot ce mi s-a întâmplat. Unul dintre rezultatele acestei plimbări va lua forma unui ghid de acțiune despre cum să se organizeze o astfel de plimbare pe râu. Dorim să invităm partenerii din proiectul Danube4all să meargă pe propriile lor secțiuni de fluviu sau pe afluenții acestuia pentru a vedea ei înșiși cum o astfel de plimbare reprezintă o modalitate de a-i conecta pe oameni și o ocazie bună de a discuta despre importanța râului.
Reporter: Sperați să inspirați comunitățile locale din România să colaboreze pentru îmbunătățirea calității apei Dunării, așa cum sa întâmplat cu „Primarii pentru un râu Meuse cu apă potabilă”?
Li An Phoa: Vin în România pentru a împărtăși dragostea mea pentru râuri. Ceea ce am ajuns să înțeleg este că noi, oamenii, deși trăim pe pământ, iubim apa, că apa are o semnificație specială pentru noi toți. Poate că are legătură cu cele nouă luni petrecute în pântecele mamei noastre, cine știe… Îmi place să-I fac pe oameni să fie conștienți de faptul că apa este linia vieții noastre într-o asemenea măsură încât suntem cu toții dependenți de ea indiferent unde sau cum trăim. Suntem cu toții legați unul de celălalt prin apă.
Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, nu intenționez să înfiinţez o reţea de primari de-a lungul Dunării. Scopul meu este să înţeleg ce este necesar aici şi apoi să mă gândesc cum am putea sprijini acest lucru. Colaborarea noastră ar putea lua orice formă. Sper însă că discuțiile pe care le vom avea în România îi vor face pe oameni să realizeze că Dunărea este specială, ceva de prețuit, pentru că sănătatea ei poate dispărea într-o secundă, așa cum s-a întâmplat cu râul Rupert din Canada. Sper, de asemenea, că demersul nostru va contribui la consolidarea comunităților locale. Pentru că da, comunitățile locale pot spune „Nu, mulțumesc!” politicienilor sau investitorilor care promit locuri de muncă și o viață mai bună în timp ce distrug Dunărea. Da, economia ar crește, ar putea fi create noi locuri de muncă și viața s-ar putea îmbunătăți pentru ceva timp. Cu toate acestea, de acele „sclipiri” vor beneficia doar puțini, pentru o perioadă scurtă de timp, în timp ce o Dunăre sănătoasă va avea grijă de toată lumea pentru o lungă perioadă de timp.
Nina Vasile
R.P.
Alexa Stănescu
Redacția
Raluca Pantazi